Sistemul de sănătate din România trece din nou printr-o perioadă de criză. Viaţa a sute de pacienţi atârnă acum de o picătură de sânge, ca de un fir de aţă. În Brăila, ca de altfel în toate judeţele, Centrul de Transfuzie Sanguină are nevoie de toate grupele de sânge, ca de aer. Vorbeam zilele trecute cu directorul acestei instituţii şi îmi spunea că nu este vorba despre lipsa unei grupe de sânge anume, de grupe rare sau de Rh negativ. Este nevoie de sânge din toate grupele, pentru a acoperi solicitările spitalelor din Brăila, dar şi din ţară, acolo unde sunt internaţi bolnavi care nu pot intra în operaţie din cauza crizei de sânge.
Şi, pentru că ani de zile am făcut radiografia sistemului de sănătate şi am luat pulsul spitalelor din Brăila, am încercat să găsesc o explicaţie legată de această situaţie disperată.
Se tem oamenii de pierderea unei cantităţi de 400 ml de sânge, cât se recoltează la o donare? Nu mai au nevoie de tichete de masă, de analize gratuite, de o zi liberă de la serviciu, de gratuitate pe mijloacele de transport, sau de alte facilităţi de care beneficiază fiecare donator?
Cu siguranţă, cantitatea de sânge recoltată nu reprezintă niciun risc, tichetele de masă şi celelalte beneficii nu le-ar strica celor care donează o pungă de sânge pentru a salva viaţa celor aflaţi în suferinţă. Dar, cine să doneze?
Criza de sânge este strâns legată de criza de donatori. Este vorba de acel segment de populaţie cu vârste cuprinse între 18 şi 62 de ani, persoane care, în mare parte, au plecat să muncească în străinătate, pentru o viaţă mai bună.
Mulţi dintre donatorii fideli s-au împrăştiat astfel în cele patru zări şi nu mai pot fi contactaţi, donatori noi nu au mai apărut, iar Centrele de transfuzii sanguine fac apeluri disperate de salvare a bolnavilor care sunt pe lista de aşteptare a unei pungi cu sânge pentru o intervenţie chirurgicală.
Spuneam cu altă ocazie că la noi, totul este într-o criză continuă, într-o tranziţie care nu se mai termină, iar problemele cu care se contruntă populaţia au efect de domino sau de bulgăre de zăpadă. Uneori, aceste efecte ne acoperă orizontul...
Criza economică a făcut şi face încă multe victime pe plan social, cultural, spiritual, în sistemul de învăţământ sau în sănătate.
Clasa politică însă, nu este afectată de niciun fel de criză şi nici nu este capabilă să ţină sub control astfel de situaţii. În aceste vremuri bântuite de fantasme, suntem nevoiţi să ne descurcăm cum putem şi să sperăm în permanenţă într-o schimbare în bine pe toate palierele. Pentru bolnavii ţintuiţi pe un pat de spital, care aşteaptă cu înfrigurare o şansă, speranţa rămâne însă în picătura de viaţă dintr-o pungă cu sânge sau derivate din sânge.
Putem noi să dăm din sângele nostru pentru a salva alte vieţi? Mai trece prin venele noastre acea picătură de omenie care poate răspunde unui apel disperat?
