Cristian Diaconescu a fost ales președinte al PMP. Om politic cu o îndelungată experiență în multe guverne post-decembriste, Diaconescu a aceeptat să acorde un interviu în exclusivitate ziarului nostru, când s-a aflat la Brăila cu ocazia lansării candidatului PMP pentru primăria Viziru. De remarcat, că la Viziru, scorul obținut de PMP la alegerile locale parțiale a depășit 9% ceea ce înseamnă că popularii au în continuare un potențial important. Prima parte a interviului, cea legată de situația economică a României și de prestația Guvernului Cîțu a fost deja publicată. Mai jos, Diaconescu a analizat fuga magistraților la pensie și cine are responsabilitatea de a opri deteriorarea actului de justiție.
- Să vorbim despre fuga magistraților la pensie. În primul trimestru s-a spus că deja 200 de magistrați au părăsit sistemul. Din cauza pandemiei, Institutul Național de Magistratură nu a mai pregătit cadre noi. Ca fost ministru al Justiției, cum considerați că ar trebui procedat astfel încât actul de justiție să nu se deterioreze într-o manieră dezastruoasă, dacă lucrurile vor continua așa?
- Pot să adaug la ceea ce ați spus dumneavoastră și recenta decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene, care dă dreptul, dar și investește cu obligații magistrații din România, să dea un anume tip de preemțiune, prioritate normei europene, chiar în dauna normei constituționale din România. Așa scrie. Ei bine, dincolo de aspectele, mă rog, de interes politic pentru unii și pentru alții, pentru că Justiția la un moment dat ajunge într-o astfel de evaluare, trebuie să înțelegem că magistratul din România va trebui să fie pregătit să aplice o normă europeană, la un moment dat, chiar în pofida unei norme interne. Aceasta înseamnă, într-adevăr, pregătire.
În al doilea rând, într-o formă sau alta, va exista o regândire a sistemului în ceea ce privește răspunderea disciplinară. Știu, toată lumea comentează, numai că am fost și eu judecător. Este o chestiune destul de sensibilă din punct de vedere al raportului decizie-răspundere personală pentru decizie, atunci când vorbești despre un magistrat. Nu este atât de simplu să păstrezi un anume tip de proporționalitate. Deocamdată ne referim la răspunderea magistraților din perspectiva relei-credințe dovedite. Greu! Se pare că opinia publică, pornind de la niște cazuri, unele dintre ele serios imputabile sistemului judiciar, dorește și altceva. Dorește ceva în plus. Deci, în primul rând, trebuie să fie pregătiți. Ne așteptăm să fie morali. Evident, ne așteptăm să fie impecabili din punct de vedere al atitudinii în fața profesiei foarte semnificative pe care o desfășoară, dar trebuie să fie pregătiți! În contextul dat, cum toți ne-am adaptat - și dumneavoastră, și toți cei care au profesii cu expresie publică, deci cu interacțiune publică -, este clar că trebuie să intervină din această perspectivă Consiliul Superior al Magistraturii. Insist pe această instituție nu pentru a-i deroba pe alții de răspundere, dar ne hotărârăm în 2004, când am făcut legile, inclusiv de funcționare a CSM-ului reprezentant al Autorității Judecătorești, să investim această autoritate, tocmai pentru a feri Justiția de politic. Măcar din punct de vedere normativ. Și de aceea tot insist în legătură cu responsabilitățile acestei instituții. Ei pot gestiona ceea ce se întâmplă în faza de pregătire, după ieșirea din facultate a celor care termină Dreptul. Ei pot să aibă un anume tip de drept de dispoziție în legătură cu filtrul de promovare al magistraților. Mă rog, în perioada când am terminat eu Facultatea de Drept erau în toată țara, pentru funcțiile din Magistratură, inclusiv din avocatură 110 – 120 absolvenți care puteau intra pe aceste profesii. Astăzi sunt câteva mii. Și din această perspectivă probabil că ar trebui să ne gândim ceva mai serios. Trei sferturi din universitățile din această țară dau diplome de drept. Și aici, după părerea mea trebuie pus piciorul în prag.
“Pensia este cea urmărită, a doua zi după pensionare devin avocați sau notari”
În momentul în care apare un val foarte serios de pensionare, semnalul este că, de fapt, pensia este cea urmărită. De unde am această concluzie? A doua zi după pensionare devin avocați sau notari. Deci nu forța de muncă îl pune în situația de a se retrage din Magistratură, ci acea pensie pe care domniile lor o primesc. Nu vreau să spun că este meritată sau e nemeritată. Să decidă sistemul. Apropo de pensiile speciale. E foarte bine să decidă sistemul, nu cei din afară, dar să își asume cu răspundere anumite aspecte.
Deci cam așa aș vedea situația. În orice caz, nu aș considera necesar să fie lăsată la întâmplare. Pentru că cel puțin în ceea ce privește Curțile de Apel, Parchetele de pe lângă Curțile de Apel, Înalta Curte de Casație și Justiție, dincolo de vechimea în profesie cerută de lege pentru magistratul de scaun cum se numește, pentru judecător, ai nevoie totuși de un anumit nivel. Societatea s-a sofisticat, relațiile sociale sunt complicate, nu mai discutăm de probleme simple care se rezolvă uitându-te fie în coduri, fie în practica anterioară. Apar cazuri noi, extrem de complexe. Am fost judecător de penal. Fiind tânăr, am intrat în penal, opt ani, cât am fost judecător, și vă spun sincer, privind acum, nu la ce se vorbește public sau politic pe anumite cauze, ci efectiv de conținutul unor dosare pe care le mai vedem și noi public: diferă enorm de tipul de practică pe care îl aveam noi în acea perioadă. Era mult mai limitat! În al doilea rând, în acele perioade – nu știu dacă e bine sau rău, dar eu aș discuta cu CSM-ul acest subiect -, Tribunalul Suprem, cum i se spunea pe vremea aceea, era investit cu capacitatea pe care o recunoșteam toți în sistem, de a institui anumite elemente de practică. Nuanțări, circumstanțe. Și erau «decizii de îndrumare ale Tribunalului Suprem», nu avea nimeni niciun fel de problemă din acest punct de vedere. Țin minte cât de standardizate și ușor de aplicat erau elementele care circumstanțiau calificarea unei fapte. De la faptă simplă la faptă cu consecințe agravante. Deci din punctul ăsta de vedere, nu înțeleg de ce s-a abandonat această practică.
Și ar mai fi subiectul - asta am văzut în 2004 -, distribuirii Justiției la nivel național. Să știți că sunt zone supraîncărcate din punct de vedere al cazurilor și judecătorii care efectiv nu își justifică existența, înființate, mă rog, pe anumite... mai ales interesele de propagandă locală a diverșilor politicieni aflați la un moment dat. Deci este o chestiune complexă și închei prin a spune: Consiliul Superior al Magistraturii este reprezentantul Autorității Judecătorești, deci este în egală măsură responsabil, dacă sistemul judecătoresc are sau nu are autoritate.
- În acest context, actualii guvernanți nu au o responsabilitate, până la urmă? Pentru că ei vor să îndrepte lucrurile cu o nouă lege a pensiilor, dar nu cumva dăm drumul unor nedreptăți uriașe? Cine ar putea pune o frână? CSM-ul?
- Absolut, beneficiază de o lege în exercițiu. Da, CSM-ul. Dar nu trebuie să excludem ministrul Justiției, deci componenta politică. Sub nicio formă! Argumentul? Am văzut, zeci, sute, poate de discuții publice, majoritatea polemice: care este competența ministrului Justiției în legătură cu ministerul public, cu Parchetele? Pot să vă dau un exemplu. Ministerul de Justiție nu conduce parchetele. Ar fi aberant! Și atunci, acele cuvinte sub autoritatea ministrului Justiției, pot fi, după părerea mea - și, mă rog, am exersat, am practicat în 2004 și a funcționat -, elemente care privesc propuneri legislative. Distribuția actului de Justiție, cum vă spuneam. Managementul bugetelor. Un procuror general nu poate sta la negocierea pe buget, pentru că este politică. El, prin natura funcției sale, nu poate sta în Guvern ca să se lupte pentru bugetul propriei instituții. Motiv pentru care trebuie delegat undeva acest lucru. Unde? La ministru, evident. Deci din această perspectivă, nu poate fi derobat ministrul Justiției de răspundere în legătură cu exact ceea ce spuneați dumneavoastră. Dacă simți că este nevoie de un anume tip de reglementare, poate mai restrictivă în ceea ce privește pensiile... de ce nu?! Ai inițiativă legislativă. E foarte greu să te aștepți să aibă CSM-ul inițiativă legislativă. Haideți să fim raționali. Plecând de la ce le ceri pe de o parte, iar pe de altă parte să îi împingi într-o dezbatere politică pe o chestiune foarte sensibilă pentru sistem. Asumă-ți ca ministru al Justiției anumite modificări normative, fă o schemă de organizare în legătură cu sistemul de pensionare și nu numai! Discut-o, evident, cu CSM-ul și cu organizațiile profesionale. După care intri în parcursul natural. Faci propunerea, mergi cu avizul CSM-ului în Parlament, o discuți, apar dezbateri etc. Da, e delicat. Nu spun nu. Este cât se poate de delicat, dar dacă te așezi în scaunul acela... asta e! (A consemnat Monica PARASCHIV)
