Să ne rugăm, să fim responsabili şi solidari. Urmează două săptămâni critice şi un Paşte cu o încărcătură emoţională deosebită, aşa cum nu a mai fost vreodată. Pentru că, anul acesta, cea mai veche şi importantă sărbătoare a creştinătăţii ne găseşte complet altfel: singuri, copleşiţi de temeri şi griji, cu multe restricţii.
Pandemia ne-a schimbat complet viaţa, rutina, obiceiurile. Aşa că, aparent, Paştele 2020 va fi complet altfel faţă de tot ce ştim, facem, simţim şi ne dorim, de regulă, într-o asemenea perioadă. Va fi un Paşte departe de toate tradiţiile şi simbolurile lui, un Paşte lipsit de marile emoţii pe care le trăiam în Noaptea de Înviere în bisericile arhipline şi în forfota de pe străzi, de sentimentele ce ne copleşeau odată cu răspândirea luminii de la credincios la credincios şi de glasurile ce cântau împreună “Hristos a Înviat!”, dar şi de bucuria reunirii familiei în jurul mesei îmbelşugate.
Da, va fi altfel, va fi greu. Dar aşa trebuie să fie! Pentru noi şi pentru cei dragi, anul acesta, trebuie, inclusiv de Paşte, să respectăm distanţarea socială.
Evident, ne vom simţi singuri, dar dacă ne gândim de ce trebuie să facem asta, o să înţelegem că #stămacasă e cea mai bună dovadă de iubire şi credinţă, indiferent de Dumnezeul la care ne închinăm şi de la care aşteptăm Lumina.
Nu degeaba, Consiliul Consultativ al Cultelor din România a făcut, încă de săptămâna trecută, un apel la rugăciune, solidaritate şi responsabilitate în vreme de pandemie. Reprezentanţii tuturor Bisericilor din ţara noastră s-au unit într-un mesaj comun, care îndeamnă toţi credincioşii să stea în casă, să se roage şi să fie responsabili pentru sănătatea lor şi a celor din jur.
Doar fizic nu vom fi împreună de Paşte, credinţa, iubirea şi speranţa sunt virtuţile creştine care ne ţin împreună şi ne fac mai puternici în orice împrejurări. Virtuţi care nu pot fi slăbite de distanţarea socială.
Aşadar, de Paşte, vom sta acasă, singuri, dar, prin acest gest, vom fi mai uniţi ca niciodată. Uniţi de încrederea că “totul va fi bine” şi că, în curând, ne vom putea aduna laolaltă, sănătoşi.
Cu responsabilitate şi solidaritate, cu credinţă, iubire şi speranţă o să trecem şi de Paştele acesta! Iar la miezul nopţii, cu gândul la cei dragi, poate vom simţi, mai profund ca niciodată, puterea rugăciunii şi vom rosti mai smeriţi: Hristos a Înviat!
