Cine nu vrea să înţeleagă că majorarea salariilor bugetarilor este o adevărată otravă pentru întreaga Românie – pe care ne-o administrează unii politicieni cu zâmbetul pe buze - ori nu vrea să gândească, ori e bugetar, ori e politician demagog. Ok, pe bugetari să zicem că-i înţeleg într-un fel – cine nu vrea să aibă un salariu mai mare? – dar chiar şi ei trebuie să înţeleagă că a tot umfla salariile la stat, numai ca să obţii nişte voturi, este de fapt o mare capcană, inclusiv pentru bugetari.
Să explicăm puţin, folosind cifre oficiale: în ultimul an, salariile au tot crescut în România, iar taxele au tot scăzut, astfel că veniturile populaţiei s-au majorat, în medie, cu 13%. Prin urmare, inevitabil, a crescut şi consumul, cu peste 10%. Logic: dacă ai mai mulţi bani, cheltuieşti mai mult. Crescând consumul, a crescut şi cererea de fel de fel de produse. Doar că, în general, românul e fudul - dacă a dat de nişte bani, îi cheltuie pe chestii din străinătate, nu pe produse româneşti. Prin urmare, în ciuda creşterii cererii, producţia autohtonă a cam stagnat. Dar au crescut importurile, cu circa 7%, ceea ce le-a făcut altora buzunarul mare. Ba chiar, pe fondul acestei creşteri, s-au creat şi locuri de muncă pe la alţii. Şi la noi, ce-i drept – 140.000 – dar destul de puţine şi, culmea, multe din ele la stat.
Să revenim şi la bugetari. Salariile au crescut, în medie, cu 13% în ultimul an, dar cu vreo 15-20% în cazul bugetarilor şi cu doar 8% în mediul privat. Şi ce să vezi: creşterea salariilor din mediul privat este egală cu creşterea productivităţii – deci nu este o creştere superficială. Şi asta cu eforturi din partea firmelor şi mai ales a angajaţilor.
Salariile bugetarilor sunt asigurate, evident, cu bani de la buget. Care bani de la buget sunt asiguraţi, în mare parte, fix de mediul privat. Iar mediul privat, economia reală adică, nu poate susţine creşterile artificiale de salarii ale bugetarilor. Astfel se crează fie un deficit prea mare - adică statul ajunge să cheltuiască mult mai mult decât încasează -, fie se apucă să crească nişte taxe, fie taie din banii de la investiţii – ce a tot făcut guvernul Ponta. Or, a tăia din investiţiile statului – şi nu mă refer la softuri şi consumabile de miliarde prin licitaţii aranjate, ci la infrastructură, în special rutieră - înseamnă a continua să ne sabotăm singuri. Pentru că trebuie să înţelegem odată pentru totdeauna – angajaţi la privat, la stat, asistaţi social sau politicieni – că o infrastructură bine pusă la punct – autostrăzi, drumuri bune, poduri, pasaje etc – asigură, pe termen lung, o dezvoltare sigură, durabilă şi sănătoasă, pe absolut toate planurile. O infrastructură pusă la punct la nivel naţional aduce investiţii noi, firme noi, locuri de muncă noi, venituri şi salarii mai mari şi mai multe în mediul privat şi, automat, mai mulţi bani la buget. Să fie şi pentru măriri de salarii la bugetari.
O creştere bazată nu pe producţie, ci doar pe consum şi majorări artificiale de salarii la stat, pe fondul creşterii importurilor, nu va duce decât la devalorizarea leului (va tot fi nevoie de valută pentru importuri, nu-i aşa?) – deci automat la scumpiri în lanţ, pe care le suportă toată lumea -, la creşterea deficitului şi/sau a taxelor. Şi tot ceea ce s-a realizat cu greu în ultimii ani, la nivel de stabilitate economică, se poate ruina simplu, în 2017. Momentul anilor 2009-2010 chiar nu ne mai spune nimic?
