Greu, foarte greu ies la iveală nedreptăţile strigătoare la cer care se petrec în sistemul de învăţământ. Şi când se întâmplă, de regulă prin intermediul unor sesizări anonime, reacţia sistemului este incredibil de agresivă. “Note modificate la Bălcescu”, de exemplu, este un astfel de caz. Este incredibil cum părinţii clasei de la care a izbucnit scandalul - în majoritatea lor – vor să ascundă gunoiul sub preş. Probabil cei mai vocali sunt cei ai căror copii au beneficiat de măriri artificiale de note, altminteri nu pot să-mi explic cum – ca părinte – poţi aproba atitudinea discreţionară a unui cadru didactic. Adică, atunci când vrea profesorul îţi “arde” copilul, după care “se mai gândeşte” şi ţi-l ridică, din condei, la nota 10. Trecând peste faptul că asemenea manevre sunt ilegale, cui foloseşte o asemenea practică, repet, discreţionară?! Elevilor, în niciun caz.
Şi totuşi, ei învaţă de mici, încă de la grădiniţă, că unii colegi deşi sunt obraznici, “doamna” nu le face observaţie. Apoi, în clasele primare, “doamna” e mai atentă cu unii şi mai nepăsătoare faţă de alţii. În V – VIII, urmează goana după medii şi de aici meditaţii cu profesorul de la clasă, “ca să fie bine”. Situaţia continuă şi la liceu, după care urmează anii de facultate, examene luate pe şpagă, sau cu “copiuţe”, lucrarea de licenţă plagiată, masterat făcut pe bază de referate copy-paste şi chiar doctorat, dacă ai pile solide. În toată această perioadă, ce mai învaţă majoritatea copiilor? “Capul plecat sabia nu-l taie” sunt educaţi acasă de nişte părinţi, educaţi la rândul lor astfel pe vremea lui Ceauşescu. Atenţie!, nu mă refer la respectul la care, pe bună dreptate, instituţia profesorului are tot dreptul. Mă refer la acea atitudine obedientă, la acea atitudine de a întoarce capul în faţa unei nedreptăţi pe care o suportă colegul tău, sau în legătură cu favorizarea fără jenă a odraslei unui parlamentar, de exemplu. Ce face un tânăr plecat de acasă cu un asemenea “bagaj”? Cum dă piept cu viaţa reală pică în depresie, în patima băuturii, a drogurilor, e nefericit sau dimpotrivă devine o “hienă” fără moralitate care e gata să se caţere pe cadavre pentru că aşa a fost învăţat de mic. Trist! Creştem copii corupţi! Şi pentru asta principalii vinovaţi sunt părinţii. Părinţii, pentru că grija lor cea mai mare ar trebui să fie sufletul propriului copil. Nu câte note de 10 are în catalog. Un suflet mutilat de frustrări sau de succese nemeritate, mai devreme sau mai târziu se prăbuşeşte. Apoi, vinovaţi sunt dascălii. Când spun “dascăli” mă refer la profesorii corecţi, drepţi în evaluare, sufletişti cu elevii, indiferent de profesia părinţilor, adevăraţi stâlpi ai educaţiei, care nu ar trebui să închidă ochii în faţa unor asemenea practici. Sistemul de învăţământ are puterea să se cureţe din interior, dacă ar vrea. Ştiu, mulţi dintre dumneavoastră veţi spune că sunt vorbe goale opiniile mele. Mda, probabil că aveţi dreptate, mai ales că, se pare, la “Bălcescu” gunoiul va fi băgat sub preş. Cic-a venit ordin de la “judeţeana de partid”. Penibil, dar, mai ales, PENAL!
