O carantină aproape completă, precum cea din martie – mai (pentru că totală nu a fost nici atunci), nu va mai fi. Economia, România şi românii nu-şi mai permit o închidere cum a fost cea de la debutul pandemiei. Nu este vorba nici despre desfăşurarea alegerilor (care, apropo, se pot desfăşura şi în stare de carantină totală şi care chiar trebuie să aibă loc), nici despre alte interese mai mult sau mai puţin obscure. Pur şi simplu, pe cât este posibil, viaţa – economică mai ales, dar şi cea socială – va trebui să continue. Evident, activităţile care presupun un număr mare de oameni, în special în spaţii închise, vor rămâne suspendate. Evident, vor mai apărea nişte limitări ori măsuri cu rol de prevenţie. Evident, este posibil să se mai instituie şi noi restricţii de circulaţie, mai ales noaptea (pentru cine se întreabă ce rost au asemenea interdicţii de circulaţie, trebuie amintit că noaptea au loc de regulă accidente grave, evitarea lor eliberând nişte locuri bune la ATI, de exemplu).
Dar o închidere precum cea din starea de urgenţă nu va mai avea loc, decât dacă lucrurile chiar scapă complet de sub control, cu zeci de mii de noi cazuri de infectare zilnic, cu sute de morţi în fiecare zi şi cu mii de internaţi în secţiile ATI, ceea ce chiar nu ar fi de dorit să se întâmple.
Însă continuarea activităţii economice, pe cât de esenţială este în general pentru România şi pentru români, aduce după sine şi o creştere a gradului de înmulţire a cazurilor de Covid-19 – de aceea, respectarea măsurilor de prevenţie, aşa cum or fi ele, rămâne totuşi esenţială. O demonstrează, în primul rând, cifrele oficiale. Există şi excepţii, dar de regulă judeţele şi oraşele cu cel mai mare coeficient de cazuri noi sunt dintre cele dezvoltate, cu o industrie puternică, cu şomeri puţini, cu activităţi intense sociale şi economice, în care lumea se mişcă nu doar la cumpărături: judeţul Cluj şi oraşul Cluj-Napoca, Bucureştiul şi judeţul Ilfov, judeţul Timiş şi oraşul Timişoara, judeţul Alba şi oraşul Alba Iulia, oraşele Sibiu, Oradea, Craiova. La polul opus, cu indici de infectare foarte scăzuţi, se numără în general judeţe cu o economie scăzută, gen Călăraşi, Buzău, Olt, Vrancea, Vaslui, Gorj, Giurgiu, Tulcea, Ialomiţa, Mehedinţi sau, cu voia dumneavoastră, Brăila, aflat undeva în jumătatea de jos a clasamentului infectărilor. Există şi aici câteva excepţii, mai cu seamă judeţul Argeş, „patria” Dacia, aşa cum există excepţii şi la capitolul judeţe cu coeficient mare de infectări, dar slab dezvoltate economic, situaţiile acestora fiind determinate mai degrabă de (in)capacitatea autorităţilor locale de a gestiona eficient criza generată de Covid-19. Concluzia poate fi destul de amară: subdezvoltarea te poate scăpa mai repede de Covid, dar nu te poate scăpa de sărăcie. Iar asta va rămâne mult după Covid.
