Poate mulţi gândesc că degeaba au ieşit în stradă, că degeaba se agită societatea civilă, că degeaba încearcă partidele din Opoziţie, cu defectele lor, să oprească tăvălugul PSD – ALDE, comisia Iordache “Altă întrebare” îşi vede de treabă. Câinii latră, caravana trece, iar Liviu Dragnea cu penalii lui scapă şi “la revedere”. Nu, asistăm în ultimii ani la o trezire a conştiinţei românilor care-şi vedeau de munca lor, de familia lor, de prietenii lor şi nu mergeau la vot pe considerentul că toţi sunt o apă şi-un pământ, că s-au săturat să voteze răul cel mai mic şi că odată intraţi în NATO şi UE, traiectoria ţării noastre nu mai poate fi schimbată, indiferent cine vine la putere. Să ne aducem aminte ce devenise societatea civilă înainte de tragedia de la “Colectiv”. Şefii marilor sindicate cumpăraţi, mânjiţi şi impotenţi în a strânge măcar câteva mii de oameni, proteste “spontane”, orchestrate de partide politice prin intermediul unor televiziuni toxice, ong-uri care-şi făceau agenda în funcţie de propriul interes şi nu de interesul public. Moartea celor 65 de tineri minunaţi în tragedia de la “Colectiv”, care a scos la iveală faţa hâdă a statului român, cu toţi politicienii ăia, în frunte cu ministrul Sănătăţii Nicolae Bănicioiu şi mult-iubitul Raed Arafat care garantau că au tot ce le trebuie, că s-a intervenit ireproşabil, minciuni dovedite ulterior, a scos oamenii în stradă. Până şi în Brăila s-au mişcat oamenii atunci. Românii care gândesc, românii care muncesc, românii care-au ales să rămână în ţara lor au înţeles că nu se pot ascunde cu capul în nisipul indiferenţei pentru că ORICÂND pot deveni victime, ORICÂND pot muri cu zile din cauza incompetenţei şi corupţiei celor care ne conduc. Aşa a ieşit din mulţimea străzii sloganul “Corupţia ucide”. Adevărul morţii tragice, dar şi al supravieţuirii pline de suferinţe a sutelor de tineri adunaţi în “Colectiv” pentru un concert, au făcut ca acest slogan să-şi păstreze esenţa. Mai ales că nu este săptămână să nu mai aflăm de vreun caz strigător la cer petrecut în spitalele din România. Tânărul de 29 de ani, Călin Farcaş, este o nouă victimă pe altarul birocraţiei, al lipsei de empatie, al incompetenţei în a găsi soluţii pentru a salva viaţa unui om, de care Guvernul României şi toate instituţiile statului transformate în sinecuri politice, ne oferă dovezi pe bandă rulantă. Da, corupţia ucide! Şi în acest context, după ce nici n-a câştigat bine alegerile, după ce alegători de stânga sau de dreapta aşteptau să vadă implementat programul de guvernare al PSD, ce-a ieşit la începutul anului 2017? Celebra OUG 13! Să ajungi la putere păcălind oamenii cu acel convingător “Nu ne jucăm” şi-apoi primul obiectiv şi cel mai important să fie cum să scapi tu şi clienţii tăi politici de dosare penale, este monstruos, de-a dreptul! Într-o ţară în care mor cu zile copii, tineri, bătrâni în nişte spitale vechi, pline de bacterii ucigaşe, cu aparatură de milioane de euro care zace nefolosită, dar şpăgile s-au luat, un sistem sanitar în care până şi apa oxigenată a devenit un lux, PSD- ALDE moare de grija infractorilor şi a puşcăriaşilor. Revolta a scos în stradă sute de mii de oameni la începutul anului 2017. Asta după ce, a câta oară în ultimii 20 de ani, la alegerile generale din 2016, ca şi la cele locale, prezenţa la vot a fost mică. “Plictisiţii” n-au învăţat nimic din lecţia “Colectiv”, astfel că acum trăim cu toţii un coşmar. Coşmarul reîntoarcerii la un stat autocratic, iar situaţia internaţională arată îngrijorător din acest punct de vedere. Liderii care se vor nişte “putinei” sunt deranjaţi de justiţie şi în ţările lor o lovesc la temelie. În acest context nefavorabil, dacă societatea civilă era moartă ca înainte de “Colectiv” vă daţi seama ce simplu i-ar fi fost lui Dragnea şi-ai lui? Sigur, strada nu poate ţine pasul cu tenacitatea din Parlament al unora ca Florin Iordache, Şerban Nicolae, Eugen Nicolicea, susţinuţi de tandemul Dragnea -Tăriceanu, şi îngăduiţi prin laşitate de ceilalţi lideri PSD care votează, ruşine lor!, tot ce le bagă sub nas “partidul”. Ei bine, toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă în funcţii publice nu aveam inşi cu probleme penale. Aşa s-a născut, tot din stradă, sloganul “Fără penali în funcţii publice”. Orice om cu puţin creier şi bun simţ ar trebui să semneze pentru prima iniţiativă cetăţenească de schimbare a Constituţiei în favoarea, până la urmă, a unui stat drept şi corect care are grijă de cetăţenii cinstiţi, iar celorlalţi, infractorilor, le acordă şansa la un proces echitabil şi la condiţii omeneşti de ispăşire a pedepselor. Ce-avem acum, după dorinţa şi putinţa alianţei PSD-ALDE? Avem prăbuşirea dosarului Colectiv, alături de mii de alte cauze penale! Ce pot face oamenii responsabili? Semnaţi petiţia “Fără penali în funcţii publice” şi votaţi la viitoarele alegeri. “Nu pot ei fura, cât putem noi vota!”, a fost sloganul lui Băsescu. Bun slogan, păcat că fostul preşedinte şi-a uitat propriile vorbe după ce a plecat de la Cotroceni.
