După ani de amânări şi de sfidare a oricăror norme de bun-simţ din partea unor meşteri care au huzurit pe bani publici, Consiliul Judeţean a decis să preia secţia de Cardiologie-Pediatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Brăila şi să rezilieze contractul cu firma Vamed. O decizie, în sfârşit, înţeleaptă pentru sistemul de sănătate brăilean, dar care s-a lăsat prea mult timp aşteptată din partea bolnavilor care au fost ignoraţi cu desăvârşire ani de zile de către politicienii locali. Dincolo de orgolii politice sau de alte interese, Francisk Chiriac, şeful Consiliului Judeţean Brăila, şi Alexandru Dănăilă, liderul PNL, încearcă acum să spargă zidul indiferenţei şi să găsească o modalitate de a prelua o clădire construită fără cap lângă corpul celei mai mari unităţi spitaliceşti din judeţ. O secţie care ar fi trebuit să fie dată în folosinţă cu mulţi ani în urmă, dotată cu aparatură performantă, dar care s-a degradat prin subsoluri, cu medici care, sătui să tot aştepte ca mortul colacul, au plecat să lucreze în alte spitale din ţară şi cu bolnavi purtaţi pe drumuri de indiferenţa politicienilor şi de bătaia de joc a firmei care a construit o clădire nefuncţională. După părerea mea, secţia de Cardiologie-Pediatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Brăila este demnă de a intra în antologia glumelor proaste, cu meşteri care fac balcoane în ziduri, fără acces şi secţii de spital fără coridoare de comunicare. Cât de cretin poţi să fii să construieşti o secţie care se dorea a fi ultraperformantă lângă corpul unui spital şi să nu faci o punte de legătură între cele două construcţii? Dar, ce au făcut cei care au finanţat ani de zile, cu bani grei, această lucrare, când au realizat că firma cu pricina a dat cu bâta în baltă şi de ce au permis această situaţie? Cine poate cuantifica pagubele produse de firma Vamed şi cine plăteşte eventualele pierderi de vieţi omeneşti cauzate de imposibilitatea folosirii secţiei respective? Cu ani în urmă, scriam despre investiţiile în aparatura ultraperformantă pentru secţia de Cardiologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă şi speram că bolnavii pot fi trataţi şi la Brăila la fel ca în cele mai mari clinici de specialitate din ţară. Dar, n-a fost să fie aşa. Acum, aparatura respectivă a ieşit din garanţie, în timp ce bolnavii nu au putut beneficia de investigaţii sau, mulţi dintre ei au devenit de mult oale şi ulcele. Cum poate fi trasă la răspundere firma pentru toate acestea sau pentru faptul că nu a permis accesul în clădire?
Şi, pentru că la noi este ca la nimeni şi ce zidim astăzi demolăm mâine, după ani de zile de aşteptare şi tergiversare, după preluarea clădirii de către Consiliul Judeţean, lucrările în spital vor continua. Pentru conectarea secţiei de Cardiologie-Pediatrie cu spitalul, alţi meşteri-dorei vor fi plătiţi regeşte să facă acest lucru fie prin spargerea peretelui de legătură, fie prin realizarea unui coridor exterior sau printr-o clădire separată, care va uni cele două corpuri. Alţi bani, altă distracţie... Şi uite-aşa, vor trece alţi ani şi ani de construcţii peste construcţii şi corpuri fără căi de acces sau procese interminabile între părţile implicate. Dar bolnavii? Oricum, cei care mai rămân până atunci, reprezintă o cantitate neglijabilă în această ecuaţie...
