Magistraţii n-au fost însă primii care ne-au pus în faţa unei acţiuni neobişnuite. Le-au luat-o înainte poliţiştii, care spre sfârşitul lunii trecute au organizat mai multe mitinguri şi pichetări. Poliţişti în grevă, "înarmaţi" cu fluiere, gorniţe şi pancarte, cerând bani Guvernului şi respectarea drepturilor - asta nu e o imagine cu care te întâlneşti aşa, oricând şi oriunde!
Dar neobişnuitul nu se opreşte aici. Tot de vreo două săptămâni, lumea bugetarilor fierbe. Până aici nimic ieşit din comun. Suntem deja familiarizaţi cu protestele lor, ale profesorilor, ale cadrelor medicale, ale funcţionarilor publici. Ciudat însă, zilele trecute, 11 federaţii sindicale, până mai ieri "rivale", s-au unit în "Alianţa bugetarilor" şi au stabilit un program comun de manifestări.
Ce-i mână pe ei în luptă? Ce-i face să ameninţe că vor băga ţara în haos? Legea unică de salarizare. O lege cerută de FMI, care, ce-i drept, prevede nişte diminuări de salarii.
Că lor nu le convine şi protestează e dreptul lor. La urmei urmei, cine sunt eu să îi judec?! Vreau însă să fiu foarte clară: nici legea şi nici tăierea cheltuielilor nu ar fi fost necesare dacă, de-a lungul vremii, toţi bugetarii, fiecare pe segmentul lui, şi-ar fi făcut temeinic treaba, dar mai ales ar fi dat dovadă de corectitudine în exercitarea atribuţiilor.
Pentru că, să fim sinceri cu noi înşine, inclusiv dumneavoastră, domnilor bugetari: dacă România a ajuns la sapă de lemn, aveţi o parte de vină! Şi am să explic. Anual, miliarde de euro s-au pierdut prin licitaţii incorecte. De aceea s-au dat nenumărate rateuri la construcţia, modernizarea sau reabilitarea de clădiri sau de drumuri. Anual, miliarde de euro se aruncă în vânt prin licitaţiile "servite" de achiziţii publice, iar alte miliarde în urma unor licitaţii "cu ţintă" pentru servicii. Aţi auzit vreodată vreun funcţionar public care să denunţe? Pentru că, la urma urmei, deşi decizia finală nu aparţine unui bugetar de rând, documentaţia până la intrarea efectivă în licitaţie trece prin mâna multora. Gândiţi-vă ce suspiciuni planează asupra controalelor, de orice formă şi pe orice fond, de câţi bani este văduvit bugetul în schimbul unor şpăgi, mai mult sau mai puţin consistente. Reclamaţii au fost. Dar pedepse exemplare?
Pe de altă parte, poate Sănătatea nu ar fi ajuns în colaps dacă banii ar fi fost cheltuiţi cu chibzuinţă şi nu în modernizarea cabinetelor medicilor, în cumpărarea de aparatură ultrasofisticată care zace nefolosită şi se degradează fizic şi moral fie pentru că nu sunt specialişti care să o monteze, fie medici care să o folosească. La fel cum şi învăţământul nu s-ar fi confruntat cu asemenea probleme financiare dacă măcar un dascăl s-ar fi revoltat, măcar o dată, că în nu ştiu ce şcoală care stă să cadă, se aruncă sute de milioane de lei pe construcţia unui grup sanitar ultramodern, în ciuda faptului că acolo nu există nici apă curentă, nici măcar o fosă septică. În unele cazuri nici măcar suficienţi elevi care să justifice cheltuiala. Apoi, gândesc şi eu, dacă măcar un ofiţer ar fi sesizat la timp mega-afacerea "Loganul" sau orice alt contract dubios de achiziţii poate, acum, poliţiştii nu s-ar mai plânge de dotarea insuficientă, de lipsa carburanţilor, de condiţiile grele de muncă. Dar s-a tăcut mâlc. Şi în Sănătate, şi la Interne, şi în Educaţie. Iar "finanţatorii" unor asemenea "afaceri" şi-au văzut nestingheriţi de treabă.
A contabilizat vreodată cineva ce case de vacanţă sau minihoteluri s-au construit din bani de la buget pentru salariaţii diverselor instituiţii? Au comentat simplii angajaţi vreodată? Nu. S-au mulţumit cu ce s-a scurs printre degetele şefilor şi au tăcut.
A calculat cineva vreodată ce scutiri, ce amânări, ce diminuări de taxe şi impozite au fost aprobate pentru anumite firme patronate de băieţii deştepţi, în schimbul unor "servicii"? S-a plâns cineva vreodată că nu ar fi corect? Una peste alta, a făcut cineva, vreodată, un calcul măcar grosier al banilor publici care se scurg aiurea, fără ca vinovaţii să fie pedepsiţi? Sincer, nu cred. Şi de aceea sunt convinsă că lucrurile ar fi stat cu totul altfel dacă de-a lungul anilor justiţia şi-ar fi făcut corect datoria.
Pentru că, mă gândesc, dacă în timp, toţi magistraţii care acum protestează ar fi condamnat corect, de la micile găinării la marea corupţie, România n-ar mai fi acum guvernată de haos.
