Veştile care vin de la Cabinetul Boc prezintă FMI ca eminenţa cenuşie care stă în spatele acestei decizii. Fondul ar fi cel care a sugerat reducerea perioadei de acordare a indemnizaţiei la maxim un an şi plafonarea ei la 600 - 1.000 de lei. Partea română are deja câteva variante: concediu maternal de 12 luni, urmat de stimulente lunare de 500 de lei pentru întoarcerea la locul de muncă; menţinerea la 24 de luni a concediului de îngrijire a copilului, dar cu plafonarea indemnizaţiei la 1.500 sau 1.000 de lei lunar; a treia variantă, de care nu prea se mai vorbeşte, este neplata în cel de-al doilea an de concediu. Toate variantele vor fi prezentate luni.
Contrapropunerea cel mai des adusă în discuţie de către opozanţii proiectului se referă la lipsa unor alternative sociale care să susţină educaţia timpurie. Nemulţumirea celor care contestă modificarea statutului tinerelor mame este legată de numărul mic de locuri în creşe - soluţia salvatoare în lipsa unor sume consistente pentru serviciile unei bone de încredere.
Intrarea în vigoare a acestor noi prevederi va afecta aproximativ 100.000 de familii în care unul dintre părinţi se află în concediul plătit de creştere a copilului. Cu toată "dezbaterea publică" şi în ciuda promisiunii discutării în Parlament, modificarea legii acum este condamnabilă dacă nu prevede un termen de graţie măcar de un an. Ce să facă acum părinţii copiilor care tocmai împlinesc un an? Dar mamele care urmează să nască în lunile următoare? Pentru că nu e vorba doar de o măsură care va fi răzbunată la alegeri, cu siguranţă, ci una care va avea implicaţii asupra demografiei. Probabil că româncele vor avea mai puţine ezitări să nască în altă ţară, pentru ca pruncii să poată avea măcar o cetăţenie în plus şi, eventual, un loc garantat la grădiniţă.
