Bătaia de joc la adresa copiilor şi a întregului sistem de învăţământ este de neoprit. 2.500 de elevi brăileni vor învăţa anul acesta după manuale de istorie şi geografie pline de „erori grosolane”. Sunt abia în clasa a VI-a, dar au înţeles deja că sunt încă o generaţie de sacrificiu. Pentru că, să nu uitaţi, ei sunt copiii care anul trecut au început şcoala fără niciun manual pe bancă, iar când, în sfârşit, li s-a aşezat în faţă prima carte, s-au trezit cu un mastodont de vreo 300 de pagini, un amalgam de 14 materii mult prea pompos denumit „Compendiu introductiv pentru gimnaziu”. Un “super-manual” în opinia ministrului de atunci, celebrul Liviu Pop, zis şi Genunche, zis şi PLM (plec la muncă), “o carte plină de greşeli gramaticale sau de redactare, scrisă pe repede înainte, cu noţiuni neclare sau greu de înţeles pentru un copil de clasa a V-a”, în opinia profesorilor. Şi, de asemenea, nu uitaţi, ei sunt primii copii din lume, care au învăţat încă de la şcoală, şi nu oricum ci dintr-un manual (de sport), că târârea este un procedeu de deplasare “pe care îl vei perfecţiona ca şi tehnică, de-a lungul timpului, în funcţie de cerinţele impuse de viaţa de zi cu zi”.
Ei sunt, practic, cobaii incompetentului de Liviu Pop, primii pe care şi-a pus în practică propria reformă, una continuată, iată, cu succes, de agramatul său succesor, Valentin Popa, zis şi ministrul Pamblică, pentru care, oricum, “manualele şcolare este un subiect intens”.
Să înnebuneşti nu alta să constaţi că după aproape 30 de ani de la revoluţie, când generaţia ta s-a sacrificat tocmai pentru a înlătura de la conducere un sistem dictator şi agramat, totul a fost în zadar, iar destinul copilului tău e scris tot cu greşeli “gramaticale şi de redactare”, de o mână de slugi proaste, ignorante, corupte şi trădătoare. Şi te uiţi în jur, şi pui în balanţă ce aspiraţii ai avut, ce ţi-ai dorit pentru tine şi copiii tăi şi ce ai reuşit să faci, şi o iei razna când constaţi că şi după aproape 30 de ani lupţi pentru aceleaşi idealuri şi îţi strigi revolta cu aproape aceleaşi cuvinte. Şi îţi priveşti copilul şi te întrebi oare ce urmează!?... Căci, ţi-ai învăţat deja lecţia, mâna asta de slugi va reuşi din nou să te surprindă, iar şi iar, de fiecare dată când îţi spui: „mai rău de atât nu se poate”.
