Este absurd să ne întrebăm de ce oamenii ăştia fac în fiecare an alţi şi alţi copii, când sunt perfect conştienţi că nu au cu ce să-i crească. Asta pentru că răspunsurile sunt oricum foarte simple: alocaţiile, ajutorul de la stat şi mai ales mila pe care aceşti copii nevinovaţi o pot stârni. Şi, bineînţeles, cu cât sunt mai mulţi, cu atât mai bine, pentru că şi argumentele din spatele mâinii întinse vot fi mai credibile, vor cântări mai greu. De aceea, fabricile de copii se înmulţesc pe zi ce trece, zeci de familii care ştiu că nu au nici un fel de posibilităţi, toarnă copii an de an. Şi, clar, nu din inconştienţă sau din neştiinţă, ci, din contră, cu scopuri bine definite. Cerşesc milă cu orice ocazie, merg în audienţe, bagă viaţa copiilor în faţă, spun tuturor cât de greu le este lor să vadă bietele suflete nevinovate chinuindu-se pe străzi. Iar ţinţa perfectă a tuturor acestor "umilinţe", "făcute doar de dragul copiilor", Primăria. Pentru că de aici pot primi cel mai uşor şi casă şi un venit sub formă de sprijin financiar de urgenţă, alocaţii sociale, ajutoare etc.
Astfel, din casele vechi ale Brăilei, săptămână de săptămână, ies la iveală, ca ciupericile după ploaie, zeci de copii, despre care părinţii "în disperare" spun că nu au altceva de făcut decât să îi lase în grija primarului. Iar primarul, de voie, de nevoie, sau uneori din motive electorale, se transformă cumva într-un ocrotitor al lor, un fel de "părinte" la care ştiu că pot apela când e cazul.
Şi dacă tot se găseşte cineva (şi mereu se găseşte), care să le ia după umeri "povara" creşterii odraslelor, atunci "părinţii afacerişti" ce să facă? Bineînţeles, să mai toarne un copil - instrument, pentru care oricum nu-şi vor asuma în veci responsabilitaţi părinteşti, copii pentru care nicodată nu vor fi nevoiţi să muncească, dar care, în schimb, le vor aduce nişte avantaje. Pentru că, nu-i aşa, într-un final, de milă, de silă, şi aceştia vor deveni tot copiii primarului, iar prin el, copiii noştri, ai comunităţii.
