- Bună! Te-am sunat să mă asigur că ai rezolvat (...) - și urmează o discuție telefonică de vreo 10 minute în care am pus la punct detaliile noului proiect.
- Ok, atunci, ne mai auzim luni. Și, apropo, să aveți un an școlar bun!
- Tu faci mișto de mine?! Lasă-mă, că sunt deja în depresie!
Prietena mea este o luptătoare înnăscută, cu un simț al responsabilității demn de admirat, cu valori foarte clare și sănătoase. Am lucrat mult împreună și știu cât de importante sunt toate acestea pentru ea. În urmă cu niște ani, când fiul meu era elev și îi povesteam despre aberațiile sistemului și nemulțumirile mele, replica dur, ”la război, mi-aș pune fără nicio ezitare viața în mâinile tale, dar în relația cu școala, ești moale! Să intre copilul meu la școală, și o să vezi, n-am să înghit așa ceva!”. Și n-a înghițit, un an, maxim doi, apoi, ușor ușor, a obosit să lupte în van. În clasa a IV-a, după două școli schimbate, era deja resemnată. Luni, puștiul a început clasa a V-a.
Obosești și te resemnezi, și tu, părinte, și el, elev, și îți spui: atât poate școala românească! Și cauți soluții să îi suplinești lipsurile, să-i acoperi golurile, nu doar cele academice, ci și cele care țin strict de educația ce ar trebui să-i formeze pentru viață și piața muncii.
Evident, eu socotesc acum problemele dintr-o altă perspectivă, fiul meu e deja student în ultimul an. Lucrează 2 ore/zi încă din vara trecută. Și m-am bucurat enorm că a luat această decizie, deși, la fel de resemnată, l-am îndemnat să accepte un salariu infim – câștigul lui lunar n-ar acoperi nici măcar meditațiile dintr-o săptămână (și au fost ani întregi în care, pentru a ajunge aici, a avut nevoie de lucru în particular, la niște costuri pe care, sunt convinsă, toți le știți). Dar, la urma urmei, intrarea pe piața muncii este treapta imediat următoare de după școală și, dacă școala atât a putut, de ce piața muncii ar putea mai mult?! Aceasta este realitatea, oricât ne-am strădui să o cosmetizăm. Pe principiul cauză – efect, școala, viața, munca sunt interconectate și se influențează reciproc exact ca piesele unui domino dinamic. E suficient o piesă lipsă sau strâmb pusă și totul se năruie la cel mai mic impuls, în loc să curgă lin, în lanț, așa cum ți-ai imaginat atunci când ai început să construiești traseul/jocul.
Luni, a mai început un an școlar. Un început controversat mai mult ca niciodată, cu reguli noi și schimbări majore de structură, de durată, de notare, schimbări catalogate deja de experții în educație ca fiind fără logică, lipsite de viziune și coerență, cu prevederi haotice și repercusiuni negative asupra întregului sistem.
Acum, când scriu aceste rânduri, petiția pentru demiterea ministrului Cîmpeanu și retragerea proiectelor legilor Educației avea aproape 45.800 de semnatari. Și ce!? România Educată merge mai departe! Și noi, ”grupul de interese” din spatele ei, rămânem bombănind între noi ori pe rețele, căutând cu disperare soluții care să acopere golurile unei clase politice mai degradată ca niciodată, dar, mai ales, impertinentă și needucată.
