Orfani cu părinţi. Este o etichetă pe care societatea a lipit-o pe fruntea a mii de copii abandonaţi de părinţii plecaţi la muncă în străinătate şi care le-a săpat în suflet răni adânci. Părinţii cred de multe ori că hainele de firmă, telefoanele mobile ori un calculator performant pot înlocui prezenţa lor, însă uită de multe ori că imaginea virtuală de pe internet sau o fotografie nu le poate ţine locul cât timp stau departe. Iar numărul copiilor rămaşi singuri acasă, ca urmare a migraţiei părinţilor la muncă în străinătate, a crescut simţitor în ultimii ani la Brăila, la fel ca în toată ţara.
Mii de copii români sunt orfani, nu la propriu, ci la figurat. Vorbim despre copii fără copilărie, ai căror părinţi au plecat în străinătate, în căutarea unei vieţi mai bune.
Cristi M., în vârstă de 14 ani, este unul dintre sutele de copii cu părinţi plecaţi la muncă pe alte meleaguri. Tatăl său a rămas şomer în urma restructurării unităţii unde lucra ca şofer. A reuşit, după mari eforturi şi cheltuieli materiale, să plece în Franţa, unde munceşte pe un şantier de construcţii. În vară, a venit în concediu în ţară şi atunci a aflat că fiul său, elev în clasa a VIII-a, este corigent la două materii, astfel că nu poate da testarea naţională. Mai grav decât atât, băiatul îşi vânduse calculatorul, laptopul şi tot ceea ce primise de la tatăl său din străinătate, iar când banii nu i-au mai fost de ajuns, a început să fure din casa bunicilor. "A devenit un copil închis, mama lui nu mai reuşeşte să comunice cu el, nu ştim ce prieteni are şi mai ales ce face cu atâţia bani. Mă tem că a început să se drogheze", spune tatăl.
Tudor are tot 14 ani. Deja fumează de trei ani, chiar e foarte mândru de asta, şi consumă cu regularitate alcool, cel puţin două beri pe zi în timpul săptămânii. În week-end, nu mai ţine "măsura", spune plin de el, mai ales dacă "se lasă cu party". Când avea 9 ani, mama lui a plecat să lucreze în Spania, tatăl a fost de acord, nu mai făceau faţă datoriilor. După doi ani, însă, când Tudor avea 11 ani, părinţii au decis să divorţeze, iar instanţa a dispus ca mama să ia fata, sora cu 4 ani mare decât Tudor, iar el să rămână cu tatăl său. Deşi, iniţial, cei doi s-au înţeles bine, pe măsură ce băiatul a crescut relaţia lor s-a deteriorat. Tatăl a început să lucreze din ce în ce mai mult, să se ocupe de casă, păstrând din ce în ce mai puţin timp pentru copil. Iar acesta, cu atâta libertate la îndemână, a devenit un adolescent problemă, neglijând şcoala. Anturajul şi-a spus şi el cuvântul, lăsându-şi amprenta asupra comportamentului şi vocabularului băiatului, transformat în doar câţiva ani din premiantul clasei în copilul-problemă al şcolii. Tatăl recunoaşte că e complet depăşit de ceea ce se întâmplă cu fiul său şi a cerut sprijin de specialitate, fiind convins că principalii vinovaţi sunt ei, părinţii, care nu au ştiut să gestioneze o situaţie de criză.
Adevărate tragedii
Adevărate tragedii se pot întâmpla la vârste delicate, la care tinerii se confruntă poate cu cea mai dificilă perioadă din punct de vedere emoţional din viaţa unui om: adolescenţa. Un astfel de caz este cel al Denisei, tânăra de 17 ani, a cărei poveste dramatică am prezentat-o în cotidianul nostru. Lăsată în grija unei bunici, fata a început să consume etnobotanice, iar de aici până la gândul sinuciderii nu a mai fost decât un pas, pe care l-a făcut în repetate rânduri, tăindu-şi venele cu lama. "Prima doză am luat-o la 14 ani, fără să mă gândesc că voi deveni dependentă. Nici măcar nu mi-a plăcut, mi-a fost rău, mi-a curs sânge pe nas şi credeam că nu o să mai încerc niciodată. Dar am continuat să iau, asta a fost prostia mea", povestea Denisa. După numai două luni de consum, fata a ajuns la spital, în stop respirator. Nu a fost singura dată când Denisa a fost transportată cu Salvarea în stare critică la Unitatea de Primiri Urgenţe. "Pentru unii copii şi adolescenţi această experienţă de viaţă, stresantă, poate duce la dezvoltarea unei tulburari anxioase. Aceasta presupune trăirea unor sentimente intense de insecuritate. Când survine separarea, copilul poate experimenta o stare de anxietate, mergând până la panică. La baza acestei anxietăţi nesănătoase stau gândurile negative sau iraţionale. Dacă acestea sunt deosebit de puternice, pot deveni preocupări constante, uneori chiar obsesive", spune Simona Cimpoae, director adjunct al DGASPC Brăila.
Un studiu dat recent publicităţii arată că 36% dintre copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate se simt singuri şi 20% cred că nimeni nu îi iubeşte. O treime sunt deprimaţi. Pe lângă aceste statistici seci, ne mai izbeşte din când în când câte o ştire despre copii care s-au sinucis sau despre alţii care au devenit, din elevi cuminţi, delincvenţi, toate acestea fiind puse pe seama faptului că părinţii au plecat la muncă în străinătate. "Pe fondul privării de afecţiune şi al lipsei de supraveghere, copilul se va confrunta cu o serie de probleme în mediul şcolar, grupul de prieteni, comunitate, principalele efecte negative fiind scăderea interesului pentru şcoala şi/sau întârzieri în dezvoltarea psihică. Este posibil ca în această perioadă copilul să arate foarte puţin interes pentru cei din jurul său, să pară rupt de realitate, să evite conversaţiile şi orice contact interpersonal, să se retragă din activităţile sociale", arată Simona Cimpoae.
Statistici îngrijorătoare
Statistica nu indică însă decât vârful iceberg-ului, reprezentat de fenomenul care face ca mii de minori să devină practic orfani şi, din păcate, acest fenomen ia amploare, chiar şi la Brăila. Potrivit datelor comunicate de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), numărul copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate a crescut cu o treime în acest an şcolar, faţă de finalul anului şcolar anterior şi s-a dublat în comparaţie cu anii trecuţi. Concret, în evidenţele DGASPC există la acest moment nu mai puţin de 358 de copii "orfani", provenind din 277 de familii, faţă de 281 câţi figurau înaintea vacanţei de vară, din 191 de familii. În cele mai multe dintre cazuri, ambii părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, situaţie în care se află 107 familii cu 130 copii. Nu puţine sunt şi situaţiile în care un singur părinte este plecat la muncă în străinătate, respectiv 100 familii cu 133 copii, ori părintele unic susţinător al familiei monoparentale este plecat, ca în cazul a 70 familii cu 95 copii. Au fost lăsaţi în grija rudelor până la gradul IV, fără măsură de protecţie, 214 copii. Pentru ceilalţi s-au instituit măsuri de protecţie specială, astfel că 39 sunt la asistenţi maternali profesionişti, 46 în centre de plasament publice sau private, 42 la rude până la gradul IV şi 17 la persoane sau familii cu care nu au niciun grad de rudenie. Cei mai mulţi dintre copiii "abandonaţi" de părinţii plecaţi în străinătate au vârste cuprinse între 10 şi 13 ani, respectiv 129, însă sunt şi cazuri în care micuţii au sub 2 ani.
Numărul real al copiilor care au părinţii plecaţi la muncă în alte ţări este, însă, de circa zece ori mai mare decât cel din statisticile DGASPC. Deşi părinţii aveau obligaţia, potrivit legii, ca înainte de a pleca în străinătate să comunice Primăriei numele persoanei în grija căreia lasă copiii, iar de aici informaţia trebuia transmisă la DGASPC, puţini sunt cei care au respectat această îndatorire.
De curând, însă, a intrat în vigoare un act normativ ce prevede ca părinţii care pleacă la muncă în străinătate să fie amendaţi cu 1.000 lei, dacă nu specifică în grija cui îşi vor lăsa copilul. Este vorba despre Legea nr. 257/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. "Noutăţile legislative în materia protecţiei copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate au apărut ca o necesitate în contextul în care migraţia către anumite ţări a luat amploare. Astfel, pornind de la impactul emoţional pe care absenţa părinţilor îl are asupra copiilor, s-a conturat iminenţa adoptării unor măsuri menite să ajute la o cât mai bună cuantificare a numărului de familii afectate de plecarea la muncă în străinatate, pe de o parte şi, pe de altă parte, la identificarea soluţiilor de dezvoltare şi diversificare a serviciilor ce urmează a fi oferite copiilor în funcţie de particularităţile fiecărui caz", a declarat Alexandru Sculschi, director general al DGASPC Brăila.
Amendă între 500 şi 1.000 de lei
Astfel, potrivit noilor dispoziţii, părintele are obligaţia de a notifica intenţia de a pleca la muncă în străinatate serviciului public de asistenţă socială de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi ţara. În caz contrar, aceştia riscă o amendă între 500 şi 1.000 de lei. Mai mult, în notificarea înaintată către cei de la asistenţa socială, părinţii trebuie să specifice în grija cui îşi vor lăsa copilul. Astfel, aceştia va trebui să desemneze o persoană din familia extinsă, care să aibă minimum 18 ani şi care să îndeplinească condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare creşterii şi îngrijirii unui copil, se precizează în documentul citat. Instanţa va dispune delegarea temporară a autorităţii părinteşti către persoana desemnată de părinţi, pe durata lipsei acestora, dar nu mai mult de un an. "Aspectul cel mai important care se evidenţiază în modificările aduse Legii 272/2004 este cel al delegării temporare a autorităţii părinteşti în cazul copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinatate, competenţa în acest sens revenind instanţei de tutelă. În perioada imediat următoare, DGASPC Brăila îşi propune organizarea unei întâlniri de lucru cu reprezentaţii unităţilor administrativ teritoriale din judeţ, în vederea stabilirii unei proceduri care să contribuie la corecta şi eficienta aplicare a prevederilor noii legi în materia protecţiei şi promovării drepturilor copilului", a precizat Alexandru Sculschi.
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunii se fac de către persoane desemnate dintre cele cu atribuţii de control din Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
Drama copiilor cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate
* este prezentată în spectacolul "Familia Offline"
Cristina DOSULEANU
Regizorul Radu Apostol revine pe scena teatrului brăilean cu o creaţie realizată în cadrul proiectului "Copiii migraţiei", "Familia Offline". Luni, 11 noiembrie, între orele 15.00 şi 17.00, se va prezenta proiectul "Copiii Migraţiei", iar de la ora 19.00, în sala Mare a Teatrului "Maria Filotti" se va juca spectacolul "Familia Offline". Intrarea va fi liberă în limita locurilor disponibile. Radu Apostol este cunoscut publicului brăilean din 2002, când a montat spectacolul "Drept ca o linie" de Luis Alfaro, şi din 2004 când a realizat spectacolul "Woyzeck" după Georg Buchner.
"Copiii migraţiei" este un proiect de teatru educaţional, care pune în discuţie, prin mijloace teatrale, problematica migraţiei forţei de muncă din perspectiva copiilor rămaşi în ţară.
Piesa a fost scrisă de Mihaela Michailov, regia îi aparţine lui Radu Apostol, scenografia a fost creată de Maria Mandea, iar muzica de Bogdan Burlăcianu. Din distribuţie fac parte doi actori profesionişti, Mihaela Rădescu şi Viorel Cojanu şi copiii: Bianca Gheorghe, Denis Nadolu, Ionuţ Roşca, Mario Ştefan, Georgiana Moise, Roberta Parascan, Anca Negoiţă, Andreea Baraitan, Ana Maria Zaincovschi. "În cazul migraţiei forţei de muncă, putem vorbi de paradoxurile familiei de supravieţuire: pe de o parte, părinţii pleacă să muncească în străinătate pentru a le putea asigura copiiilor o viaţă mai bună. Pe de altă parte, copiii se bucură o vreme de această viaţă mai bună, după care îşi doresc un singur lucru: să fie din nou alături de părinţii lor. Binele pentru care părinţii pleacă se transformă într-o angoasă de abandon pe care copiii o resimt extrem de dureros", declară dramaturgul Mihaela Michailov.
"Copiii migraţiei" este un proiect cultural finanţat de AFCN - Administraţia Fondului Cultural Naţional şi iniţiat de Asociaţia Culturală Replika, împreună cu Centrul de educaţie şi dezvoltare profesională Step by Step, UNATC, Asociaţia Telefonul Copilului, Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din Romania - ANBPR, Port.ro, Şapte Seri şi Critic Atac.
