Telefoanele mobile, la moda printre copii
"Fiind un instrument de comunicare, prin excelenta, de contact social si cu o evolutie rapida (in continua perfectionare, cu functii care se diversifica cu fiecare model nou aparut), nu-i de mirare ca a prins in special la adolescenti, la tineri si copii si abia in ultimul rind la adulti. Adultii sint in general mai conservatori, se adapteaza mai greu noutatilor de acest gen si asta pentru ca adultii de azi au fost lipsiti de tehnica moderna in cea mai prolifica perioada din viata lor: copilarie si adolescenta. Evident, nu din vina lor", explica psihologul Florentina Cotoiu, referitor la "priza" pe care o au telefoanele celulare la adolescenti si la tineri.
Copiii si adolescentii, in schimb, au crescut cu o abundenta de noi aparitii tehnice, cu un “bombardament” informational, astfel incit pentru ei este firesc sa le doreasca si sa le detina. Mai ales ca de multe ori, la scoala, se da o adevarata lupta pentru cine are cel mai "tare" mobil din clasa.
Cit de important este telefonul pentru copii
In functie de etapa de virsta a fiecaruia, telefonul mobil are o importanta aparte. Odata cu inaintarea in virsta a copiilor, creste si performanta telefonului.
"Copiii din clasele I-IV ajung sa-si doreasca mobil mai ales prin imitatie: parintii au mobil si sint grozavi, copiii vecinilor se joaca pe mobil, fratii mai mari nu se despart de el nici cind dorm. Mobilul este, pentru ei, o jucarie si nu are, inca, legatura cu starea materiala sau cu prestigiul social. Este bine sa-l cunoasca, sa stie la ce foloseste, sa fie acomodati cu el, dar nu cred ca trebuie sa aiba unul personal, cu atit mai putin sa mearga cu el la scoala. Nu numai ca deranjeaza orele, dar sint expusi pericolului de a fi atacati si de a li se fura telefonul, cu tot cortegiul de efecte care decurg de aici", a punctat Florentina Cotoiu.
Potrivit sursei citate, de pe la 9-10 ani, odata cu o noua etapa de dezvoltare si maturizare, rolul mobilului se schimba. Copiii se lauda, se grozavesc cu el, desi functia principala a lui tot de joaca ramine. Important de mentionat este faptul ca atitudinea copiilor fata de telefon depinde mult de educatia data de parinti. La virste mici, copiii sint mai usor de stapinit, deci li se poate interzice sa vina cu el la scoala.
Desi majoritatea scolarilor de la clasele I-IV au mobile, parintii le interzic sa le ia la scoala. "Mama ma suna in fiecare zi, sa vada daca m-am intors de la scoala, daca am mincat sau daca mi-am facut temele. Dar nu ma lasa sa iau mobilul la scoala", ne-a spus Andrei, elev in clasa a III-a.
Apar insa situatii in care profesorii intra la ore cu telefonul in buzunar sau il afiseaza pe catedra, in care parintii il folosesc in exces sau in momente nepotrivite. "De asemenea, exista cazuri cind unui copil i se permite sau i se trece cu vederea faptul de a veni cu mobilul in ore. Puterea exemplului sau precedentul creat frineaza masurile educative. Nu mai vorbim de reclamele atragatoare si de multe ori manipulative, la tot felul de noutati in materie", a adaugat psihologul Cotoiu.
Adolescentii, dependenti de celulare
La adolescenti lucrurile se schimba mult. Nevoia lor de asociere, de comunicare cu cei de-o seama, de legatura cu prietenul/prietena si chiar de control a acestuia/acesteia, de schimb de mesaje romantice sau nevoia de a avea “ceva” care sa-i faca apartenenti la un grup anume, ii determina sa se “lipeasca” de telefon.
"Pentru ei, intr-adevar, mobilul este un instrument care releva standardul social si, mai ales, economic. Oamenii cu bani sint puternici, grozavi, celebri, chiar daca nu au un standard intelectual sau moral ridicat. Au acces la tot ce-si doresc, fara sa para ca depun vreun efort. S-a creat astfel ideea ca a avea succes inseamna sa muncesti putin (sau deloc) si sa cistigi mult si repede. Multi adolescenti gindesc, din pacate, astfel. Daca parintii cedeaza si le ofera imediat tot ce cer (uneori chiar inainte sa ceara), ideea ca poti avea orice fara sa muncesti sau sa meriti dospeste", a descris Florentina Cotoiu falsa idee ce poate fi indusa adolescentilor.
Spusele sale au fost confirmate chiar de elevii care, in discutiile purtate cu reporterii nostri, au afirmat ca este firesc ca parintii sa le ofere telefoane mobile.
"Cum sa ne cumparam noi mobilele?! Mie mi l-au facut cadou bunicii, de ziua mea. Abonamentul il platesc parintii. Cu banii din alocatie, imi cumpar haine sau produse cosmetice", ne-a istorisit o liceana de clasa a X-a.
Telefonul mobil ca metoda de responsabilizare a copilului
Parintii care au stiut sa-si indrume bine odraslele, in sensul respectarii unor reguli de comportament (printre care si aceea de a tine cont de ora de curs, de profesorii care predau, de colegii care vor sa fie atenti) nu vor avea probleme de disciplina in privinta folosirii telefonului de catre copiii lor.
Sint multi elevi de liceu care, desi vin cu mobilul la scoala, il tin inchis in timpul orelor si-l deschid in pauze. Altii, desi tin sonorul inchis, folosesc SMS-urile si, astfel, atentia acordata orei scade. Exista situatii, insa, in care elevii nu se sfiesc sa lase telefonul sa sune in ora sau sa vorbeasca si sa deranjeze. Ei fac asta din bravada, din opozanta, din plictiseala, sau din indisciplina.
Atitudinea fata de mobil se contureaza in familie. El este util, fara a fi indispensabil, este distractiv fara a fi unica distractie, poate fi ieftin si bun (si tragedia pierderii, stricarii sau furtului acestuia este mica) sau poate fi scump, de ultim “racnet” si pierderea lui sa coste. Dar poate fi si un instrument de responsabilizare.
Directorul adjunct al Liceului teoretic "Panait Cerna", prof. Aura Liliana Gheorghiu, ne-a povestit cum un elev din clasa a VI-a si-a uitat telefonul mobil, in valoare de 20 milioane lei, la scoala. Spre norocul sau, mobilul a fost gasit de femeile de serviciu si inminat conducerii liceului.
"Copiii sau tinerii pot sa-si “cistige” prin anumite merite dreptul de a avea un mobil, de a-l folosi, pot invata sa-si calculeze cheltuielile, pot anunta unde se afla sau daca si-au modificat programul. Pot, de asemenea, sa comunice, atunci cind se afla in situatii de criza (si adolescentii nu duc lipsa de asa ceva), cu prietenii lor. Este cert ca aproape toti copiii si adolescentii isi doresc sa aiba mobil. De felul in care il folosesc raspund, insa, adultii din preajma lor", a concluzionat psihologul Florentina Cotoiu.
"Fiind un instrument de comunicare, prin excelenta, de contact social si cu o evolutie rapida (in continua perfectionare, cu functii care se diversifica cu fiecare model nou aparut), nu-i de mirare ca a prins in special la adolescenti, la tineri si copii si abia in ultimul rind la adulti. Adultii sint in general mai conservatori, se adapteaza mai greu noutatilor de acest gen si asta pentru ca adultii de azi au fost lipsiti de tehnica moderna in cea mai prolifica perioada din viata lor: copilarie si adolescenta. Evident, nu din vina lor", explica psihologul Florentina Cotoiu, referitor la "priza" pe care o au telefoanele celulare la adolescenti si la tineri.
Copiii si adolescentii, in schimb, au crescut cu o abundenta de noi aparitii tehnice, cu un “bombardament” informational, astfel incit pentru ei este firesc sa le doreasca si sa le detina. Mai ales ca de multe ori, la scoala, se da o adevarata lupta pentru cine are cel mai "tare" mobil din clasa.
Cit de important este telefonul pentru copii
In functie de etapa de virsta a fiecaruia, telefonul mobil are o importanta aparte. Odata cu inaintarea in virsta a copiilor, creste si performanta telefonului.
"Copiii din clasele I-IV ajung sa-si doreasca mobil mai ales prin imitatie: parintii au mobil si sint grozavi, copiii vecinilor se joaca pe mobil, fratii mai mari nu se despart de el nici cind dorm. Mobilul este, pentru ei, o jucarie si nu are, inca, legatura cu starea materiala sau cu prestigiul social. Este bine sa-l cunoasca, sa stie la ce foloseste, sa fie acomodati cu el, dar nu cred ca trebuie sa aiba unul personal, cu atit mai putin sa mearga cu el la scoala. Nu numai ca deranjeaza orele, dar sint expusi pericolului de a fi atacati si de a li se fura telefonul, cu tot cortegiul de efecte care decurg de aici", a punctat Florentina Cotoiu.
Potrivit sursei citate, de pe la 9-10 ani, odata cu o noua etapa de dezvoltare si maturizare, rolul mobilului se schimba. Copiii se lauda, se grozavesc cu el, desi functia principala a lui tot de joaca ramine. Important de mentionat este faptul ca atitudinea copiilor fata de telefon depinde mult de educatia data de parinti. La virste mici, copiii sint mai usor de stapinit, deci li se poate interzice sa vina cu el la scoala.
Desi majoritatea scolarilor de la clasele I-IV au mobile, parintii le interzic sa le ia la scoala. "Mama ma suna in fiecare zi, sa vada daca m-am intors de la scoala, daca am mincat sau daca mi-am facut temele. Dar nu ma lasa sa iau mobilul la scoala", ne-a spus Andrei, elev in clasa a III-a.
Apar insa situatii in care profesorii intra la ore cu telefonul in buzunar sau il afiseaza pe catedra, in care parintii il folosesc in exces sau in momente nepotrivite. "De asemenea, exista cazuri cind unui copil i se permite sau i se trece cu vederea faptul de a veni cu mobilul in ore. Puterea exemplului sau precedentul creat frineaza masurile educative. Nu mai vorbim de reclamele atragatoare si de multe ori manipulative, la tot felul de noutati in materie", a adaugat psihologul Cotoiu.
Adolescentii, dependenti de celulare
La adolescenti lucrurile se schimba mult. Nevoia lor de asociere, de comunicare cu cei de-o seama, de legatura cu prietenul/prietena si chiar de control a acestuia/acesteia, de schimb de mesaje romantice sau nevoia de a avea “ceva” care sa-i faca apartenenti la un grup anume, ii determina sa se “lipeasca” de telefon.
"Pentru ei, intr-adevar, mobilul este un instrument care releva standardul social si, mai ales, economic. Oamenii cu bani sint puternici, grozavi, celebri, chiar daca nu au un standard intelectual sau moral ridicat. Au acces la tot ce-si doresc, fara sa para ca depun vreun efort. S-a creat astfel ideea ca a avea succes inseamna sa muncesti putin (sau deloc) si sa cistigi mult si repede. Multi adolescenti gindesc, din pacate, astfel. Daca parintii cedeaza si le ofera imediat tot ce cer (uneori chiar inainte sa ceara), ideea ca poti avea orice fara sa muncesti sau sa meriti dospeste", a descris Florentina Cotoiu falsa idee ce poate fi indusa adolescentilor.
Spusele sale au fost confirmate chiar de elevii care, in discutiile purtate cu reporterii nostri, au afirmat ca este firesc ca parintii sa le ofere telefoane mobile.
"Cum sa ne cumparam noi mobilele?! Mie mi l-au facut cadou bunicii, de ziua mea. Abonamentul il platesc parintii. Cu banii din alocatie, imi cumpar haine sau produse cosmetice", ne-a istorisit o liceana de clasa a X-a.
Telefonul mobil ca metoda de responsabilizare a copilului
Parintii care au stiut sa-si indrume bine odraslele, in sensul respectarii unor reguli de comportament (printre care si aceea de a tine cont de ora de curs, de profesorii care predau, de colegii care vor sa fie atenti) nu vor avea probleme de disciplina in privinta folosirii telefonului de catre copiii lor.
Sint multi elevi de liceu care, desi vin cu mobilul la scoala, il tin inchis in timpul orelor si-l deschid in pauze. Altii, desi tin sonorul inchis, folosesc SMS-urile si, astfel, atentia acordata orei scade. Exista situatii, insa, in care elevii nu se sfiesc sa lase telefonul sa sune in ora sau sa vorbeasca si sa deranjeze. Ei fac asta din bravada, din opozanta, din plictiseala, sau din indisciplina.
Atitudinea fata de mobil se contureaza in familie. El este util, fara a fi indispensabil, este distractiv fara a fi unica distractie, poate fi ieftin si bun (si tragedia pierderii, stricarii sau furtului acestuia este mica) sau poate fi scump, de ultim “racnet” si pierderea lui sa coste. Dar poate fi si un instrument de responsabilizare.
Directorul adjunct al Liceului teoretic "Panait Cerna", prof. Aura Liliana Gheorghiu, ne-a povestit cum un elev din clasa a VI-a si-a uitat telefonul mobil, in valoare de 20 milioane lei, la scoala. Spre norocul sau, mobilul a fost gasit de femeile de serviciu si inminat conducerii liceului.
"Copiii sau tinerii pot sa-si “cistige” prin anumite merite dreptul de a avea un mobil, de a-l folosi, pot invata sa-si calculeze cheltuielile, pot anunta unde se afla sau daca si-au modificat programul. Pot, de asemenea, sa comunice, atunci cind se afla in situatii de criza (si adolescentii nu duc lipsa de asa ceva), cu prietenii lor. Este cert ca aproape toti copiii si adolescentii isi doresc sa aiba mobil. De felul in care il folosesc raspund, insa, adultii din preajma lor", a concluzionat psihologul Florentina Cotoiu.
