Copii cu părinţi virtuali

"Separarea copiilor de unul sau de ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate pe o perioadă prelungită de timp generează trăirea sentimentului de abandon, cu repercusiuni asupra personalităţii. Durata absenţei poate fi asociată cu o serie de probleme, cu neasigurarea unor nevoi ale copilului", arată Simona Cimpoae, director adjunct al Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Brăila. Cristi M., în vârstă de 11 ani, este unul dintre sutele de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. Tatăl său a rămas şomer în urma restructurării unităţii unde lucra ca şofer. A reuşit, după mari eforturi şi cheltuieli materiale, să plece în Franţa, unde munceşte pe un şantier de construcţii. La câteva săptămâni după plecarea tatălui, mama a fost nevoită să-l caute pe Cristi cu poliţia, deoarece dispăruse de acasă. L-au găsit după două zile. Spunea că a stat la un prieten. La şcoală a început să aibă rezultate tot mai slabe, iar colegii l-au izolat din cauza agresivităţii verbale. "A devenit un copil închis, nu mai reuşesc să comunic cu el, nu ştiu ce prieteni are. Se însufleţeşte doar când vorbeşte cu tatăl său pe internet", spune mama. Alina S., în vârstă de 9 ani, are mama plecată de 2 ani în Italia, unde lucrează ca asistent medical. Îi simte lipsa mereu, dar mai ales în momente deosebite, cum a fost serbarea de 8 Martie. "Am învăţat o poezie şi am făcut o felicitare pentru ziua mamei, dar nu am avut cum să i-o dau, pentru că este plecată. I-am trimis o felicitare pe Internet", povesteşte Alina.

Sute de "orfani" cu părinţi în străinătate

Potrivit datelor comunicate de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Brăila, la nivelul judeţului există 247 copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, provenind din 201 familii. În cele mai multe dintre cazuri, un singur părinte este plecat la muncă în străinătate, situaţie în care se află 81 familii cu 109 copii. Nu puţine sunt şi situaţiile în care ambii părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, respectiv 54 familii cu 64 copii, ori părintele unic susţinător al familiei monoparentale este plecat, ca în cazul a 66 familii cu 74 copii. Au fost lăsaţi în grija rudelor până la gradul IV, fără măsură de protecţie, 137 copii, iar alţi 33 au fost încredinţaţi asistenţilor maternali profesionişti. "Plecarea părinţilor pentru perioade îndelungate de timp reprezintă o cauză pentru comportamente deviante, pentru scăderea performanţelor, pentru o degradare a stării fizice şi psihice a copilului cauzate de lipsa controlului, a educaţiei, a modelelor pozitive, precum şi a problemelor de comunicare, a dificultăţilor de adaptare, a supraîncărcării cu sarcini", spune Simona Cimpoae. În mediul rural, în special, se constată o supraîncărcare cu responsabilităţi a copiilor, dar şi un număr mare de situaţii în care problemele financiare nu sunt rezolvate prin plecarea părinţilor. Mulţi copii sunt practic abandonaţi de părinţii plecaţi în străinătate care nu se mai interesează de soarta micuţilor, iar aceştia, nedoriţi nici de alte rude, devin orfani. Ei nu pot să-şi găsească o familie adoptivă, deoarece pentru a fi înfiaţi este nevoie de consimţământul părinţilor, de multe ori de negăsit pe meleagurile străine.

Statisticile spun una, realitatea e alta

Datele din statisticile DGASPC Brăila sunt doar vârful icebergului dat de fenomenul migrării forţei de muncă în străinătate. "Unii părinţi pleacă numai după stabilirea unui «plan» care să le protejeze copiii şi care să le asigure acestora acele servicii necesare suplinirii absenţei lor. În prea puţine situaţii însă părinţii apelează la măsurile de protecţie prevăzute de Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului", a precizat Simona Cimpoae. Aşa se face că în realitate, sunt peste 2.000 de copii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate, dintre care aproape 500 au ambii părinţi plecaţi, potrivit evidenţelor Inspectoratului Şcolar Judeţean. "În mediul şcolar, principalele probleme identificate se referă la modul de relaţionare cu colegii şi la modul de îndeplinire a cerinţelor didactice. Indiferent de nivelul de studii al copiilor, pe fondul privării afective acut reclamate de aceştie, violenţa verbală identificată iniţial în familia de origine este regăsită în relaţia cu prietenii, colegii de şcoală şi persoane de îngrijire", a declarat Simona Cimpoae.