Cum spuneam, ideea pare sublimă. Totuşi, cum va ajunge Dumitriu să-şi dea seama că nu şi-a respecat promisiunile, că cetăţenii sunt dezamăgiţi şi că, astfel, ar trebui să demisioneze? Soluţia a spus-o tot el: "În cazul în care la registratura sau administraţia respectivă, în timpul mandatului, vor fi denunţate peste 50% dintre aceste contracte de către cetăţeni, bineînţeles, cu nume, cu date concrete, acea persoană care conduce administratia va trebui să îşi depună demisia chiar în timpul mandatului şi să plece acasă". Ideal! Sau nu...
Ca mai mult de jumătate dintre cei care au votat pentru tine să vină la CJ cu o cerere în care să-şi dea toate datele şi să-ţi ceară apoi demisia este un lucru care, în realitate, nu se va întâmpla niciodată. O utopie pe care tu o lansezi şi graţie căreia nu vei fi nevoit de fapt niciodată să-ţi dai demisia, să fim serioşi! Când arma pe care vrei să o foloseşti este birocraţia, te poţi considera din start câştigător.
Un astfel de contract cu cetăţenii şi alegătorii, care să funcţioneze, presupune câteva chestii pe cât de simple, pe atât de mult uitate de politicieni şi atât de greu de găsit în general: cinste, bun simţ, conştiinţă şi onoare.
În mod normal, o promisiune făcută în timpul unei campanii electorale ar trebui să ţină locul oricărui contract scris. Votul este - sau ar trebui să fie - adevăratul contract între politician şi cetăţean. "V-am promis lucruri cu care v-am convins să mă puneţi în această funcţie, trebuie să-mi şi respect promisiunile. Dacă nu reuşesc, indiferent de motivele invocate, îmi dau demisia, fără să mă agăţ de funcţie, fără să caut scuze". Ideal, aşa ar trebui să stea lucrurile.
În lumea reală, ne-am convins cu toţii că situaţia este departe de a fi perfectă. Dar să spunem că tu, politician corect, vrei să schimbi ceva din starea de fapt. Vrei un adevărat contract cu cei care te votează? Atunci e cât se poate de simplu: vii cu o listă clară de promisiuni, pe puncte (1, 2, 3 etc), cu termene ferme de pus în practică. În momentul în care un singur termen a fost depăşit - deci automat ţi-ai încălcat o promisiune - îţi dai pur şi simplu demisia. Fără a căuta motive, explicaţii sau alţi vinovaţi pentru eşecul în cauză. Dar, cum spuneam, pentru asta trebuie să ai cinste, bun simţ, conştiinţă şi onoare. Nu cereri scrise.
La urma urmei, au existat contracte mult mai serioase care au fost încălcate de politicieni: LEGI ÎN VIGOARE, nerespectate ani la rând, cu bună ştiinţă. Când nu respecţi nici măcar aşa ceva, e greu de crezut că orice altfel de contract poate fi luat în serios. Iar credibilitatea contractului lui Dumitriu va fi dată, în primul rând, de conţinutul acestuia, deoarece numărul mare de promisiuni măreţe făcute este invers proporţional cu gradul de realizare a lor. Măcar de asta ne-am convins cu toţii în ultimii 22 de ani.
