Datele privind pandemia de Covid-19 în România sunt din ce în ce mai bune. Numărul de noi infectați a început să scadă aproape de la o zi la alta, iar în ultima perioadă s-a redus vizibil și numărul celor decedați, al celor internați și al pacienților aflați în stare gravă în secțiile ATI. Iar trendul descendent pare nu doar că se menține, ci și că se amplifică. Și asta în condițiile în care numărul de teste este în continuare unul ridicat – peste 31.000 ieri și doar puțin peste 600 de cazuri, adică o rată de pozitivare de doar 2%.
Noua situație, evidențiată mai ales în ultimele 2-3 săptămâni, este îmbucurătoare, dar și surprinzătoare. Scăderea aproape bruscă a tuturor cifrelor legate de Covid pare inexplicabilă pentru toată lumea. Nici autoritățile nu s-au grăbit să vină cu o explicație. Evident, în spațiul public au apărut semne de întrebare legate de exactitatea noilor cifre oficiale, dar și fel de fel de teorii mai mult sau mai puți conspiraționiste.
Totuși, nimeni nu a măsluit cifrele, din punctul meu de vedere. Ele reflectă doar o realitate mai bună – transpusă și în noile măsuri de relaxare -, inclusiv pe fondul continuării campaniei de vaccinare. Dar nimeni nu pune noile cifre legate de Covid pe seama numărului de vaccinați. Și asta pentru că, oricât de spectaculos ar părea numărul celor vaccinați cu cel puțin o doză - 4 milioane -, acesta reprezintă prea puțin din totalul populației – doar 21% - ca să aibă efectul științific scontat, așa cum s-a întâmplat în cazul Israelului sau Marii Britanii, care erau deja la aproape 50% din populație vaccinată când cifrele au început să scadă decisiv.
Și totuși, chiar dacă suntem foarte departe de vaccinarea a 50% din populație, ca să nu mai vorbim de pragul de 70%, explicația ar putea fi legată strict de vaccinare. În primul rând, pe lângă faptul că populația reală este mai mică - în jur de 16 milioane -, România nu are o populație cu o mobilitate foarte mare. Mediul rural este în general „închis”, iar populația urbană are, la rândul ei, un grad redus de mobilitate. România nu are atât de mulți navetiști precum țările dezvoltate – nici măcar nu are infrastructura necesară pentru a susține asta, rutieră și feroviară. Românii nu pot face zeci de kilometri până la serviciu, pentru că nu au cu ce și pe ce. Cu excepția marilor centre economice, populația e destul de „statică”. Iar cei mai mulți dintre cei care s-au vaccinat deja sau care urmează să se vaccineze sunt de fapt persoanele foarte active, foarte mobile, care și călătoresc mult și care constituiau vectorul principal de răspândire a Covid. S-a ajuns de fapt la imunizarea a peste 50% din populația cu adevărat activă, economic și social – prin vaccinare sau natural, prin îmbolnăvire (de altfel, cei mai mulți dintre cei care au făcut boala sau care au răspândit-o fac parte tot din categoria aceasta). Drept dovadă, cel mai mare procent de vaccinați se înregistrează în marile centre urbane și economice, cu cei mai mulți oameni activi – București, Cluj, Brașov, Sibiu și Timiș – județe care de regulă aveau și cea mai mare incidență a cazurilor de Covid. În total, sunt deja 5 milioane de persoane imunizate - prin vaccin sau natural -, așa că s-a depășit acel prag care chiar contează (doar nu-și face cineva iluzii că România are mai mult de 8-9 milioane de oameni cu adevărat activi).
Prin urmare, vaccinarea unei părți mult mai mici a populației la noi are efectul pe care în țările dezvoltate îl are vaccinarea a 50% din populație. Asta ca să ne consolăm cu gândul că subdezvoltarea are și părțile ei bune.
