Sâmbătă, Partidul Social Democrat şi-a desemnat candidatul la alegerile prezidenţiale. Într-un cadru restrâns faţă de ce ştie şi poate PSD să facă în astfel de momente, prin ridicare de mână, cei 800 de delegaţi ai Congresului Extraordinar au nominalizat-o în unanimitate pe Viorica Dăncilă, actualul preşedinte al partidului.
Vizibil emoţionată, toată în alb, impecabil coafată şi asortată cu deja celebra broşă, Dăncilă s-a descris ca fiind o femeie ideală – om dintre oameni, soţie, mamă, un membru de partid plecat de jos, de la lipit afişe, ce va deveni un preşedinte ideal, care va face şi va drege, care va asigura bunăstare, linişte şi pace – doar ştiţi cât de neconflictuală e! Şi dă-i şi luptă mai departe - câte a făcut PSD-ul pentru popor, singurul partid, de altfel, care guvernează doar pentru şi împreună cu poporul, câte a făcut ea ca prim-ministru pentru popor, în Sănătate, Educaţie, Justie, Economie, relaţii europene etc, salarii, pensii, sărăcie, locuri de muncă, bla bla bla... Şi câte nu va mai face de acum încolo, ca preşedinte, convinsă fiind ca va învinge orice adversar pentru că “nu putem fi înfrânţi aşa uşor, noi avem ceva ce ei nu au avut niciodată, apropierea de români”. Că doar ea iubeşte oamenii, iubeşte românii şi n-a simţit niciodată dispreţul poporului. “Voi fi primul preşedinte femeie al României”, a spus Viorica de la tribună, adăugând că “sunt mai puternică decât toţi aceşti bărbaţi care ţipă de pe margine”.
Femeia asta... e fenomenală. Ea n-o fi având internet pe telefon să mai citească şi cu ochişorii ei, nu doar ce i se virează, n-o fi având telecomandă la televizor să mute şi pe alte canale, nu doar pe cele presetate de staf!? N-o fi având urechi să audă huiduielile străzii!? N-o fi având niciun om de încredere care s-o aducă cu picioarele pe pământ!? Măi femeie, cât de naivă poţi să fii (ca să mă exprim elegant)?! Eu înţeleg, discursul e discurs, campania e campanie, gogoşile se-mpart cu nemiluita în vremurile astea. Dar chiar şi aşa, în toate astfel de ieşiri publice, tu reuşeşti să spargi toate barierele! Pentru că, ştii ceva, tu chiar pari convinsă că reprezinţi idealul în politică şi doar nişte oameni răi te critică, pe motiv că, nu-i aşa! eşti femeie. Iar asta mi se pare foarte grav.
Revenind la congres, din toată fanfaronada aia, două chestii mi s-au părut faine: un vers din melodia „Eye of the Tiger”, în acordurile căreia şi-a făcut Viorica intrarea în scenă - “determinat şi înfometat/ ne provoacă pentru a ieşi în stradă” şi o replică din filmul Rocky, ce are această melodie pe coloana sonoră şi care i se potriveşte mănuşă candidatei: “Cea mai rea parte a boxatului e dimineaţa următoare. În dimineaţa de după o luptă nu eşti nimic altceva decât o mare rană, dacă înţelegi ce vreau să spun”.
Viorico, naivitatea se plăteşte. Ca şi aroganţa.
