Nu mă refer aici la directorii de direcţii deconcentrate sau la conducerea prefecturilor care, indiferent de actele normative în vigoare, au fost şi au rămas funcţii politice. Pentru aceste numiri există responsabilitatea politică a guvernelor care au condus ţara. Mă refer la structura de sub conducerea instituţiilor publice care, teoretic, ar fi trebuit să cuprindă persoane competente, angajate pe bază de concurs. Ei bine, nici pomeneală de aşa ceva! După fiecare alegeri generale câştigătorii erau în stare să schimbe până şi femeia de serviciu cu o deţinătoare de carnet de membru de partid aflat la putere. Este vorba despre personalul contractual. În ceea ce priveşte funcţionarii publici, aici este o altă poveste. La ora actuală, tagma funcţionarilor publici a ajuns aproape la fel de intangibilă precum cea a magistraţilor. Diferenţa ca de la cer la pământ, după părerea mea, constă în faptul că eventualele erori de judecată ale magistraţilor pot fi îndreptate de o instanţă superioară, în vreme ce funcţionarii publici sunt de neatins. De pildă, din cadrul Primăriei Brăila nu pleacă nimeni decât la cerere, ca să nu mai vorbim că funcţiile deţinute, indiferent CUM şi de pe vremea CUI au fost obţinute, parc-ar fi pe viaţă. Ai zice că n-au greşit niciodată, aşa de grijulii au fost cu ei ex-primarul Cibu, iar acum Aurel Simionescu. Oare aşa să fie? Sincer, nu prea cred, mai ales că în doar câteva luni au ieşit la iveală "scăpări" ce ar putea fi încadrate la capitolul incompetenţă. Mai întâi s-a remarcat Stoica Anghelescu, directorul Direcţiei Finanţelor Publice Locale din cadrul Primăriei. Deşi funcţionar public, acesta i-a furnizat candidatului Constantin Cibu informaţii compromiţătoare privitoare la contracandidatul lui la Primăria Brăilei, Eugen Bădălan, Anghelescu având acces prin natura postului ocupat. Deşi Cibu a pierdut alegerile, iar gestul acela a fost în egală măsură scandalos şi ilegal, noul primar, Aurel Simionescu, nu l-a atins nici cu o floare pe Anghelescu, care a trecut cu bine şi de schimbarea organigramei Primăriei, rămânând pe funcţie şi încasându-şi lunar salariul de merit. Prin toamna anului trecut, a venit rândul Angelicăi Pamfil, directorul Direcţiei Juridice, să se evidenţieze la capitolul "scăpări". Mai precis, juristei i-a scăpat faptul că prin Decizia 460/2008 a Curţii de Apel Galaţi a fost suspendată Dispoziţia Primarului de blocare roţi şi ridicare auto, astfel încât încă vreo lună, firma lui Cornel Muşat a continuat să activeze ilegal pe străzile Brăilei, încasând bani de la brăileni. Bineînţeles, eroarea a trecut neobservată, iar Pamfil şi-a încasat bine mersi salariul de merit, pe lângă chenzina lunară. În fine, Iorga Stoian, secretarul municipiului, nu putea rămâne mai prejos aşa încât, iată, a trebuit să descopere Diana Tuşa incompatibilitatea în care se afla DE 8 LUNI DE ZILE consilierul municipal Florin Cîrligea, să facă scandal în mai multe conferinţe de presă, ca să se ia o decizie legală. De remarcat că nu Iorga Stoian a luat vreo decizie, ci însuşi Cîrligea, care a ales să-şi dea demisia din funcţia de consilier municipal, că oricum îl aşteaptă postul de subprefect. Cum Iorga nu este obligat în mod expres de lege să se autosesizeze, e limpede că-şi va încasa fără probleme salariul de merit.
Ce rezultă din cele trei exemple care, cu siguranţă, nu sunt singulare? Rezultă că salariul de merit nu mai este de mult un stimulent real al muncii şi competenţei, ci face parte din categoria privilegiilor unei tagme de privilegiaţi. Şi atunci, în spiritul solidarităţii de care fac atâta caz politicienii pe toate posturile de televiziune, de ce să nu li se taie şi lor 20% din venituri, aşa cum au păţit majoritatea salariaţilor din sectorul privat?
