• după un an de la izbucnirea războiului, îndrumați de profesoara lor din Odessa, Nina Brajenco, care le este și translator, și de Camelia Hristian, de la Muzeul Brăilei „Carol I”, refugiații ucraineni și-au adus copiii la muzeu, ca să învețe limba română • „Au fugit din calea războiului și și-au construit o viață aici, cu încredere, cu optimism, zâmbitori, chiar dacă sufletul lor tânjește după Ucraina și după cei dragi rămași acolo”, ne-a mărturisit Camelia Hristian • în total, numai la Centrul Diversității Culturale din cadrul muzeului, au fost nu mai puțin de 170 de întâlniri în cadrul Proiectului cultural pentru sprijinirea refugiaților ucraineni • acum, copiii ucraineni învață colinde în română, ca să-i colinde pe brăileni
Dincolo de grijile cotidiene și de apatia care se citește pe chipurile concitadinilor, mai presus de micile șicane și de răutatea care încearcă să ne domine existența, la Brăila există empatie.
În preajma Sfintelor Sărbători ale Nașterii Domnului, cei mai mulți dintre noi visăm la darurile pe care cei dragi ni le vor pregăti sub bradul de Crăciun. Alții, însă, puțini la număr, se gândesc și la cei care nu au acest privilegiu. Iar alții, și mai puțini, și-au făcut un mod de viață din a-și ajuta semenii, fie că sunt români, evrei, lipoveni sau ucraineni. Pentru că (nu-i așa?) Hristos S-a Născut și a murit pe Cruce pentru TOȚI oamenii. Și pentru frații noștri de credință de dincolo de Prut și Nistru.
Ucrainenii din Brăila învață limba română
La un an după izbucnirea războiului devastator din țara vecină, în februarie 2023, îndrumați de o inimoasă profesoară din Odessa, care le este și translator, refugiații ucraineni de la Brăila și-au adus copiii la muzeu, ca să învețe limba română. Acum, micuții învață colinde românești, ca să meargă cu colindul prin oraș. Unii dintre ei au plecat în bejenie după ce grădinițele și casele le-au fost bombardate de ruși, alții și-au lăsat rudele dincolo de Dunăre și tânjesc să se întoarcă în locurile natale.
Mari și mici, ucrainenii din Brăila învață limba română cu profesoara lor, Nina Brajenco, ajutați de Camelia Hristian, șef Serviciul Relații Publice din cadrul Muzeului Brăilei „Carol I”, pentru a-și putea găsi mai ușor un loc de muncă și din respect pentru orașul care le-a devenit a doua patrie.
„Doamna Nina Brajenco este un om minunat. Familia lor este foarte frumoasă. O mămică faină, un pedagog desăvârșit, translator pentru zeci de familii de refugiați (la medic, la poliție și în alte situații de viață), un tătic săritor (acum trei zile ne-a reparat o instalație de pom care nu mai mergea), doi copii talentați și doi cățeluși. Au fugit din calea războiului și și-au construit viața aici, cu încredere, cu optimism, zâmbitori, chiar dacă sufletul lor tânjește după Ucraina și după cei dragi rămași acolo. Doamna Brajenco își aducea cei doi copii la cursurile de șah de la Centrul Diversității Culturale. Așa am cunoscut-o. Primisem, în campania „Obiectul meu de la muzeu”, un pian micuț, o jucărie care era expusă. Fetița se tot ducea să îl vadă și așa am aflat că, la Odessa, cânta la pian. Ambii copii nu vorbeau deloc română, dar se integrau foarte bine alături de ceilalți copii care veneau la șah, inclusiv la turneele organizate cu acest prilej”, povestește Camelia Hristian.
Profesoara venită din Odessa împreună cu familia ei vorbește, însă, foarte bine română. A studiat Litere, inclusiv limba română, și preda la Odessa înainte de război. Camelia i-a propus ca, împreună, să pună la punct o activitate cu refugiații din Ucraina. Să povestească despre monumentele din Brăila și din Odessa, despre tradițiile din cele două comunități. Așa s-a ajuns la acest „Proiect cultural pentru sprijinirea refugiaților ucraineni - Curs de limba română cu prof. Nina Brajenco (Ucraina) și Povești despre Brăila cu Camelia Hristian, șef Serviciul Relații Publice, la Muzeul Brăilei „Carol I” - Centrul Diversității Culturale”.
„Nina este un profesor extraordinar. Prima întâlnire în cadrul proiectului a fost pe 2 februarie anul acesta. La primele întâlniri, i-a învățat pe copii și nu numai cuvinte în limba română. Apoi am început cu povești despre Brăila. Ne propusesem 5 minute de povești, dar, la prima întâlnire, le-am vorbit mai mult de jumătate de oră. Erau foarte interesați și puneau întrebări. Unii povesteau că și în localitatea lor este o comunitate greacă etc. Pe urmă, au început să viziteze expozițiile de la alte secții ale muzeului, Teatrul „Maria Filotti”, bisericile din Brăila”, a mai spus Camelia Hristian.
În tot acest timp, copiii ucraineni de la Brăila, participanți la cursurile de română ale prof. Nina Brajenco, au cunoscut artiști plastici brăileni și au participat la diverse activități culturale. Au confecționat mărțișoare cu lavandă și au făcut noduri marinărești, iar la alte secții ale muzeului au ascultat povești, au pictat, au observat păsări, au participat la activități organizate cu copiii de la școlile brăilene și au fost prezenți la Noaptea Muzeelor cu un scurt program artistic.
Potrivit Cameliei Hristian, ucrainenii de la Brăila au început să se descurce bine în diferite situații de viață, chiar și cei mai în vârstă, care, la început, erau foarte sceptici că mai pot să învețe sau să rețină ceva în română.
„Ieri au repetat «Domn, Domn să-nălțam». Dacă închideam ochii, puteam să jur că sunt colindători români”
În total, numai la Centrul Diversității Culturale din cadrul Muzeului Brăilei „Carol I”, din luna februarie a.c., au fost nu mai puțin de 170 de întâlniri în cadrul Proiectului cultural pentru sprijinirea refugiaților ucraineni! În cele aproape 11 luni scurse de atunci, au participat zeci, chiar sute de persoane la acest program. Unii s-au întors în Ucraina sau au plecat către alte orașe din România ori către țări din Europa, în căutarea unui loc de muncă și a unui trai mai bun. Alții au rămas.
„Îmi amintesc de o doamnă care a venit și m-a îmbrățișat de mai multe ori în timpul ultimului ei curs. Era pensionară și nu își mai permitea să plătească chiria aici la Brăila și a fost nevoită să se întoarcă în Ucraina. A plecat cu lacrimi în ochi de la muzeu. Cursurile de limba română, de aici, nu sunt ca la școală; uneori cursanții joacă mici scenete legate de situații de viață, se glumește. La primele cursuri, mă uitam la ei și mă întrebam de unde mai au acești oameni putere să zâmbească, mai ales că unii dintre ei stau cu teama în suflet că ceva rău se poate întâmpla cu părinții lor în Ucraina. Unii și-au pierdut casele în bombardamente; una dintre doamne a venit cu copiii în România după ce li s-a bombardat grădinița...”, a mai spus, profund emoționată, inițiatoarea proiectului de la muzeu.
Copiii ucraineni rețin cuvintele românești destul de repede. Învață poezii, cântece, urmăresc cu mare atenție poveștile care le sunt prezentate. Camelia a aflat că ucrainenii au și ei povești asemănătoare cu ale noastre; a aflat despre tradiții și sărbători ucrainene, despre gastronomia lor, care este diferită de a noastră. De exemplu, refugiaților ucraineni le e poftă de alt gen de murături, cum se fac în Ucraina.
Acum, copiii refugiaților ucraineni de la Brăila învață colinde românești, îndrumați de prof. Nina Brejenco și de Camelia Hristian. Vor să-i colinde pe brăileni, în semn de mulțumire și pentru a le arăta dragostea lor creștinească, în prag de Crăciun.
„Ieri au repetat «Domn, Domn să-nălțam» și «Florile dalbe». Dacă închideam ochii, puteam să jur că sunt colindători români. Cuvintele erau rostite corect și se simțea aceeași bucurie pentru Sfintele Sărbători și pentru Nașterea Domnului. Copiii ucraineni vor colinda prin Brăila. Mă întrebau unde să colinde, oare este rușinos că meargă cu colindul, oare îi primește cineva? Le-am spus să meargă oriunde simt, pentru că, deja, unii dintre ei știu atât de multe despre Brăila, încât Brăila este și orașul lor. Și chiar dacă unii oameni sunt atât de reci și vremurile sunt atât de triste, un colind nu poate decât să încălzească sufletele și să ne amintească de copiii care am fost”, ne-a mărturist Camelia Hristian.
Așa stând lucrurile, să nu vă mire dacă, în Ajun de Crăciun, vă treziți că vă bat la ușă copiii refugiaților ucraineni, cu părul lor blond și cu inimile calde, aducându-vă vestea Nașterii lui Hristos și cântând „Florile dalbe”. Primiți-i ca și cum v-ar fi primit bunicii voștri: cu mere roșii și cu covrigi calzi. Și Dumnezeu vă va da înapoi însutit, că doar e Crăciun.
Brăilenii sunt așteptați la Centrul Diversității Culturale
La ora actuală, la Centrul Diversității Culturale, din Piața Traian nr. 3, poate fi vizitată Expoziția „Povești de altădată... Colecții și colecționari. Radiouri din perioada 1923 - 1965. Colecția ing. Nicușor Popoacă - Fotografii de epocă de la Asociația Muzeul Jucăriilor București – Colecția ing. Cristian Dumitru și Mihail Dumitru - și din arhiva Centrului Diversității Culturale (este a doua expoziție cu radiouri din colecția ing. N. Popoacă). „Despre istoria Radio România, rubrici celebre și personalități brăilene, multe cu origini etnice, care au colaborat la Radio România, am filmat pentru TVR o emisiune care a primit multe aprecieri (20 min., începând cu minutul 55, aici https://www.facebook.com/AlteMinoritati/videos/464117399203065). De astă dată povestesc mai mult despre importanța Radio România din perspectivă educațională, despre Universitatea Radio, despre cum arăta România în perioada interbelică și cât de mult a însemnat Radioul în acele vremuri.) Am mai adăugat ieri o mini-expoziție: Felicitări pentru sărbătorile de iarnă primite de la Diana Coșarcă în Campania „Obiectul meu de la muzeu” (sunt doar câteva din perioada interbelică, cele mai multe sunt din perioada comunistă, când ne bucuram atât de mult când găseam o felicitare în cutia poștală)”, a precizat Camelia H.
Expoziția cu radiouri va fi deschisă până în martie 2024, perioadă în care Camelia Hristian va susține o serie de prelegeri și prezentări despre: Istoria Radioului; Emisiuni, voci celebre și personalități brăilene la Radio România; „Unde ești copilărie?”. Jocuri și jucării de altădată; „Ani de școală... Amintiri și nostalgii”. Rechizite și jurnale din sec. XIX - XX; „Zaharicale, Coféturi, Dulcegării, Taifas”. Ambulanți, cofetării și fabrici de ciocolată de altădată; „Unde sunt zăpezile de altădată...?”. Sărbătorile de iarnă în perioada interbelică și în comunism; „Parfum de epocă. Viață cotidiană și modă, între anii 1900 - 1950”; „Amicul Copiilor. Cărți și reviste pentru copii, după 1900”, „Povești despre Brăila, muzică și cărți. Călătorii culturale”, „Povestea orașului meu. Greci, Evrei, Ruși Lipoveni, Turci, Armeni, Bulgari… Brăila”. Unele prezentări vor fi însoțite de ateliere și demonstrații practice la care pot participa copii, tineri, adulți, seniori și familii.
