Cocktail toxic "tratat" ca o apă de ploaie

Iar motivul e foarte simplu: ştiu sigur că, la Brăila, zilnic se fac analize apei livrate populaţiei, în comparaţie cu apa îmbuteliată unde izvoarele nu sunt verificate cu aceeaşi frecvenţă. Apoi, calitatea apei este unul dintre factorii determinanţi ai stării de sănătate a populaţiei şi nu cred că este nevoie să argumentez această afirmaţie întrucât toţi suntem conştienţi de acest adevăr. Am făcut acest preambul pentru a sublinia că aşteptările mele din partea unor instituţii direct implicate în protejarea sănătăţii comunităţii sunt foarte mari atunci când vine vorba despre poluarea principalei surse de apă. De aceea, mi-aş fi dorit ca subiectul poluare, pericolele la care suntem expuşi noi, consumatorii, şi metodele prin care vor fi evitate orice riscuri să fi fost tratate cu totul altfel decât s-a întâmplat până acum. Din punctul meu de vedere, ar fi trebuit ca autorităţile locale să organizeze o conferinţă de presă la care să fie convocaţi, în primul rând, reprezentanţii Companiei de Utilităţi Publice Dunărea (care luni s-au dat toată ziua "loviţi"), dar şi ai Direcţiei de Sănătate Publică, ai Direcţiei Sanitar Veterinare şi cei din Sistemul de Gospodărie a Apelor, care să explice în detaliu planul de bătaie. O astfel de abordare a unui subiect atât de fierbinte şi în aceeaşi măsură delicat ar fi fost de preferat pentru că s-ar fi asigurat o informare corectă, coerentă şi directă a populaţiei, evitându-se astfel o eventuală panică şi eliminând total bursa zvonurilor. În al doilea rând, s-ar fi dat importanţa cuvenită incidentului, ceea ce ar fi demonstrat clar că autorităţilor le pasă, şi de comunitate, dar şi de propria imagine.

Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă reporterul "Obiectiv" nu s-ar fi interesat de acest subiect şi nu ar fi sunat la fiecare dintre instituţii. Sau dacă prefectul nu ar fi avut timp şi chef să vorbească ori dacă n-ar fi avut tangenţă cu probleme de mediu prin prisma faptului că a condus destinele Agenţiei de Protecţia Mediului Brăila.

Nu am infatuarea să afirm că datorită intervenţiei ziaristului nostru s-a pus în mişcare angrenajul menit să ne protejeze în caz de pericol. Dar vreau să subliniez că luni, mulţi brăileni habar nu aveau de faptul că urmează să fim loviţi de viitura de poluare. Iar cei care ştiau deţineau frânturi de informaţii, care fie le alimentau panica, fie minimalizau excesiv potenţialul pericol.

E cert: un pericol există, în ciuda mesajului liniştitor venit de la Bucureşti (explicabil, de altfel, având în vedere că ministrul Mediului este ungur) cum că e bine şi că valoarea Ph-ului "viiturii roşii" se va dilua în volumul mare de apă al Dunării. Să fim serioşi, nu Ph-ul e marea problemă, ci faptul că noroiul roşu conţine compuşi chimici deosebit de periculoşi. Şi se vorbeşte aici despre aluminiu şi arsenic, plumb, mercur sau alte metale grele extrem de toxice pentru organismul uman. Acest cocktail toxic de metale se sedimentează pe albia fluviului, cu efecte dificil de previzionat asupra florei şi faunei acvatice şi luncii Dunării. Adică problema poluării nu dispare odată cu trecerea viiturii. Iar despre toate acestea ar fi bine ca zilnic specialiştii să-şi facă timp să informeze comunitatea. Pentru că modalitatea asta de a face lucrurile "pe muţeasca" nu are alt efect decât sporirea neîncrederii cetăţenilor în ceea ce priveşte potenţa autorităţilor locale într-o situaţie de criză.