Secole la rind, pastoritul a fost una din indeletnicirile de baza ale locuitorilor din zona noastra. De fapt, noi, brailenii, ne tragem din neamuri de mocani, ei fiind printre primii care au populat aceste tinuturi. Si sortii ne-au fost favorabili, judetul nostru cumulind o serie de factori importanti: pasuni intinse, asezare geografica, riuri, calitati deosebite ale solului, un complex care a favorizat de-a lungul timpului dezvoltarea acestei activitati. Comunistii au speculat la maxim si traditia si conditiile, in anii '80 intreg judetul fiind presarat cu mari complexe sau ferme de crestere a ovinelor. Declinul zootehniei din perioada postdecembrista insa si-a spus cuvintul si asupra cresterii oilor, in Braila stinile fiind din ce in ce mai rare, iar efectivele tot mai reduse. Din 2003 insa, se resimte o revigorare a acestui sector. Motivul, Uniunea Europeana nu a impus Romaniei cote de productie pentru carnea si laptele de oaie si capra. Anul acesta cel putin, efectivele inregistrate la nivelul judetului nostru sint aproximativ egale cu cele de la sfirsitul anilor '80, respectiv aproape 350.000 capete ovine si 25.000 capete caprine. Cele mai mari efective sint concentrate de-a lungul Luncii Calmatuiului, satele riverane Dunarii, si pe islazurile cu soluri saraturate.
Zilele trecute, o echipa a ziarului nostru impreuna cu specialisti ai Oficiului Judetean de Consultanta Agricola (OJCA) a vizitat una din cele mai mari exploatatii de ovine din judet. Este vorba despre exploatatia fratilor Popa din satul Liscoteanca, comuna Bordei Verde. Seful acestei exploatatii, Gheorghe Popa a urmat cursurile de ingrijitor calificat in cresterea animalelor prin OJCA.
Oieri din tata in fiu
Cresterea oilor este o traditie in familia Popa. Mai intii bunicul, apoi tatal, iar acum toti cei patru frati sint implicati in aceasta activitate. Sint la a treia generatie de ciobani si pentru nimic in lume nu s-ar indeletnici cu altceva. Au oieritul in singe si, se pare, la rindu-le au reusit sa il transmita si copiilor. Ce-i drept, unul din frati are casa si serviciu la Braila, dar fiecare zi libera si-o petrece la stina si, pe cit posibil, nu rateaza nici un eveniment important, cum ar fi tunsul oilor, pregatirea pentru iernat sau mutarea stinilor. Ceilalti trei au ramas in sat si se implica in mod egal in treburile gospodariei. Turma fratilor Popa numara 2.000 de oi, rasa metis "Merinos", toate "belle", adica alb imaculat si fara pete pe fata, si 250 de capre, una mai frumoasa ca alta.
"E mostenire din tata in fiu. Sintem la a treia generatie. Bunicul a fost cioban, tata tot cioban, si acum noi, cei patru frati. Bine, unul e la Braila, are serviciu, are casa, dar cind e treaba vine si ne ajuta. Mulge, tunde, doar ca nu ii place sa le pazeasca, in rest e cioban la fel ca noi. Ceilalti trei sintem toti aici, si din asta traim. La oi am lucrat de cind ma stiu. Am facut 8 clase aici in sat, apoi am fost la Braila, am mai facut 2 clase, dar nu mi-a placut acolo. Imi lipsea stina si m-am intors acasa. Am 4 copii, 2 fete si 2 baieti. O fata s-a maritat recent, ginerele e tot din neam de ciobani. Le-am cumparat casa aici si, e clar, vor ramine tot pe oi. Un alt baiat e mecanic auto, dar ii place si lui, are singe de cioban in el si ne ajuta si pe tractoare, si cu masina. La toti le place, nu cred ca o se piarda traditia. Cel putin, baiatul mic, are 12 ani, mai tare ii place sa mearga la oi decit la scoala. Dar nu il las, scoala e scoala", si-a inceput povestea Gheorghe Popa.
"Nu mai intereseaza pe nimeni lina sau pielea de oaie"
Despre integrarea in Uniunea Europeana, Gheorghe Popa stie multe lucruri, si spera ca de anul viitor afacerea sa mearga mai bine. Nu se plinge dar, spune el, oierii prea au fost uitati in ultimii ani. Nu au beneficiat de subventii, iar multe din produsele lor s-au vindut la noroc si aproape pe te miri ce.
"Este rentabil, asa si asa. Nu ma pling, dar sint lucruri la care e pur si simplu bataie de joc. De exemplu, lina 8.000 lei/kg, atit ne-au dat anul acesta, fata de acum 3 ani, cind am luat 27.000 lei/kg. Pai pe timpul lui Ceausescu aveam 250 de oi, dadeam lina si puteam cumpara 3 “Dacii”, acum de la 2.000 de oi nu imi iau nici macar una. Asa s-au ajuns timpurile acum. La piei, rid tiganii de noi pe ulita, cu 80.000 lei bucata. Si nici nu vin mereu... asa, cind au ei nevoie si ce sa facem, mai aruncam din ele ca nu mai intereseaza pe nimeni lina sau pielea de oaie. Aducem imbracaminte si covoare sintetice de la turci si produsele noastre se dau la gunoi. Daca au distrus toate fabricile! Pai ce se facea la Orastie pe vremuri...", a continuat Popa.
Din toata activitatea, recunoaste Popa, mieii sint cei mai cautati, mai ales cei pina in 30 kg. Problema este insa ca nefiind o piata organizata, la vedere, majoritatea vinzarilor sint catre samsari, ceea ce de anul viitor nu va mai fi posibil. Ciobanul european va avea nevoie de acte pentru a putea beneficia de subventii, alocatii sau programe de finantare, si din acest punct de vedere, integrarea le da ceva emotii, oare vor reusi sa isi desfaca produsele prin firme specializate? Dar, cel putin, spune Popa, bine ca s-a rezolvat cu laptele. "Noi predam laptele la “Paco”, ne-a adus tanc separat, nu amestecam cu laptele de vaca. Cam 1.200 - 1.300 litri de lapte pe zi predam in perioada de virf. Iar cind se imputineaza laptele si nu mai e rentabil sa vina pina aici, facem brinza si vindem la piata", a explicat ciobanul.
Cioban cu diploma
Si pentru ca Europa vrea fermieri scoliti, cu diplome in domeniu, desi are 43 de ani si are in spate o activitate extenuanta, Popa a mers si la cursuri. "Am facut cursuri prin OJCA la noi, la Bordei Verde. Mi-au folosit, mai ales acum cu UE ca nu mai ai voie sa ai exploatatie, sa iei subventii, sa ai arenda, daca nu ai diploma. De exemplu, eu lucrez si 80 ha, parte din ele proprietate, parte in arenda. Din cei care le lucrez eu pamintul, au vrut sa se inscrie la renta viagera. Daca nu avem diploma asta, nu puteam sa le fac contract si sa beneficieze oamenii de bani. Asa e totul in regula, le-am inregistrat contractele si gata, eu imi vad de lucrul meu, iar ei iau banii de la stat. Mi-a prins bine, nu atit pe meserie ca le stiu, dar legi, noutati, conditii pentru integrare, a fost de folos. Pina acum nu prea am luat subventii, o singura data acum vreo 2 ani ne-a dat ceva pentru lapte, in rest nimic. Dar acum e vorba ca luam si noi, si daca nu ai diploma si nu indeplinesti anumite conditii, nu iti da. Vedem noi ce o mai fi dupa integrare, noi zicem ca mai bine", este convins Popa.
"Greu gasesc ajutoare, ca au plecat tinerii din sat"
Gospodariile fratilor Popa sint asezate pe un deal la marginea satului si se intind pina jos, in Lunca Calmatuiului. La 2.000 de oi, averea lor ar parea imensa pentru unii, drept pentru care ar trebui musai sa fie si vizibila de la o posta. Ei bine, casele lor sint extrem de modeste, lucesc de curatenie, dar nu ies cu nimic in evidenta fata de orice alta gospodarie ingrijita din sat. Ce a iesit in evidenta insa, a fost modestia. Atit Gheorghe, cit si sotia lui, pentru ca doar ei erau acasa la ora la care am ajuns noi, pareau atit de onorati de oaspetii de la Braila incit cu greu si-au gasit cuvintele. Lucrurile au intrat in normal insa in momentul in care au inceput sa vorbeasca despre oile si caprele lor. Sint atit de mindri de ele incit nimic altceva nu are importanta. Recunosc, duc un trai decent, fara grija zilei de miine, dar asta inseamna multa munca, somn putin si responsabilitati imense. Oricum, mare parte din venituri se reintoarce tot la oi, la ingrijirea lor. Pentru ei, milioanele, azi sint, miine nu sint, important este sa aiba cele mai frumoase animale din sat si sa fie respectati de cei din jur. "E avere, nu zic ca nu, dar e si multa munca, doamna. Iar noi muncim cot la cot cu ceilalti, ca altfel nu ies lucrurile bine. Pai, vara avem 15 - 20 de ciobani la stini, le facem mincare acasa si le-o ducem in cimp. Gatesc nevestele, cu rindul si mai au cite o fata care le ajuta. In campanie, cind mai aducem oameni sa ne ajute, ca va dati seama la 2.000 de oi cit nutret trebuie sa stringem, avem zilnic la masa si cite 50 de persoane, nu e chiar usor. Dar mai greu e sa gasesc ajutoare ca au plecat tinerii din sat, iar cei care au ramas se multumesc cu ajutorul social dat de stat", a mai spus Gheorghe Popa.
Da roata
Pe linga oi si capre, familia Popa mai are si 6 magari. Ii tine "de drag", dar si pentru a-i folosi ca port samar, in special la mutarea stinilor. Dar marea atractie ramin, totusi, ciinii. 30 de ciobanesti, unul si unul, nici tipenie nu indrazneste sa le incalce proprietatea. Pentru ei, sotia ciobanului pregateste zilnic un ceaun de 5 caldari de mamaliga. Si, in sfirsit, cum era de asteptat, intre atitea mii de animale exista si rasfatati, printre ei, Manole. Manole e un ciine mic, negru ca smoala si iute foc. E "Da roata", adica misiunea lui este sa adune turma atunci cind oile aiurite se "rasletesc". Manole e alintatul casei si executa cu rapiditate tot ce ii cere stapinul: tiris, pitis, pe burta, sus, jos, o adevarata "telecomanda".
Ce face Manole? Toate giumbuslucurile din lume, dar lasa totul la o parte si devine serios nevoie mare daca-i strigi "Da roata!".
Zilele trecute, o echipa a ziarului nostru impreuna cu specialisti ai Oficiului Judetean de Consultanta Agricola (OJCA) a vizitat una din cele mai mari exploatatii de ovine din judet. Este vorba despre exploatatia fratilor Popa din satul Liscoteanca, comuna Bordei Verde. Seful acestei exploatatii, Gheorghe Popa a urmat cursurile de ingrijitor calificat in cresterea animalelor prin OJCA.
Oieri din tata in fiu
Cresterea oilor este o traditie in familia Popa. Mai intii bunicul, apoi tatal, iar acum toti cei patru frati sint implicati in aceasta activitate. Sint la a treia generatie de ciobani si pentru nimic in lume nu s-ar indeletnici cu altceva. Au oieritul in singe si, se pare, la rindu-le au reusit sa il transmita si copiilor. Ce-i drept, unul din frati are casa si serviciu la Braila, dar fiecare zi libera si-o petrece la stina si, pe cit posibil, nu rateaza nici un eveniment important, cum ar fi tunsul oilor, pregatirea pentru iernat sau mutarea stinilor. Ceilalti trei au ramas in sat si se implica in mod egal in treburile gospodariei. Turma fratilor Popa numara 2.000 de oi, rasa metis "Merinos", toate "belle", adica alb imaculat si fara pete pe fata, si 250 de capre, una mai frumoasa ca alta.
"E mostenire din tata in fiu. Sintem la a treia generatie. Bunicul a fost cioban, tata tot cioban, si acum noi, cei patru frati. Bine, unul e la Braila, are serviciu, are casa, dar cind e treaba vine si ne ajuta. Mulge, tunde, doar ca nu ii place sa le pazeasca, in rest e cioban la fel ca noi. Ceilalti trei sintem toti aici, si din asta traim. La oi am lucrat de cind ma stiu. Am facut 8 clase aici in sat, apoi am fost la Braila, am mai facut 2 clase, dar nu mi-a placut acolo. Imi lipsea stina si m-am intors acasa. Am 4 copii, 2 fete si 2 baieti. O fata s-a maritat recent, ginerele e tot din neam de ciobani. Le-am cumparat casa aici si, e clar, vor ramine tot pe oi. Un alt baiat e mecanic auto, dar ii place si lui, are singe de cioban in el si ne ajuta si pe tractoare, si cu masina. La toti le place, nu cred ca o se piarda traditia. Cel putin, baiatul mic, are 12 ani, mai tare ii place sa mearga la oi decit la scoala. Dar nu il las, scoala e scoala", si-a inceput povestea Gheorghe Popa.
"Nu mai intereseaza pe nimeni lina sau pielea de oaie"
Despre integrarea in Uniunea Europeana, Gheorghe Popa stie multe lucruri, si spera ca de anul viitor afacerea sa mearga mai bine. Nu se plinge dar, spune el, oierii prea au fost uitati in ultimii ani. Nu au beneficiat de subventii, iar multe din produsele lor s-au vindut la noroc si aproape pe te miri ce.
"Este rentabil, asa si asa. Nu ma pling, dar sint lucruri la care e pur si simplu bataie de joc. De exemplu, lina 8.000 lei/kg, atit ne-au dat anul acesta, fata de acum 3 ani, cind am luat 27.000 lei/kg. Pai pe timpul lui Ceausescu aveam 250 de oi, dadeam lina si puteam cumpara 3 “Dacii”, acum de la 2.000 de oi nu imi iau nici macar una. Asa s-au ajuns timpurile acum. La piei, rid tiganii de noi pe ulita, cu 80.000 lei bucata. Si nici nu vin mereu... asa, cind au ei nevoie si ce sa facem, mai aruncam din ele ca nu mai intereseaza pe nimeni lina sau pielea de oaie. Aducem imbracaminte si covoare sintetice de la turci si produsele noastre se dau la gunoi. Daca au distrus toate fabricile! Pai ce se facea la Orastie pe vremuri...", a continuat Popa.
Din toata activitatea, recunoaste Popa, mieii sint cei mai cautati, mai ales cei pina in 30 kg. Problema este insa ca nefiind o piata organizata, la vedere, majoritatea vinzarilor sint catre samsari, ceea ce de anul viitor nu va mai fi posibil. Ciobanul european va avea nevoie de acte pentru a putea beneficia de subventii, alocatii sau programe de finantare, si din acest punct de vedere, integrarea le da ceva emotii, oare vor reusi sa isi desfaca produsele prin firme specializate? Dar, cel putin, spune Popa, bine ca s-a rezolvat cu laptele. "Noi predam laptele la “Paco”, ne-a adus tanc separat, nu amestecam cu laptele de vaca. Cam 1.200 - 1.300 litri de lapte pe zi predam in perioada de virf. Iar cind se imputineaza laptele si nu mai e rentabil sa vina pina aici, facem brinza si vindem la piata", a explicat ciobanul.
Cioban cu diploma
Si pentru ca Europa vrea fermieri scoliti, cu diplome in domeniu, desi are 43 de ani si are in spate o activitate extenuanta, Popa a mers si la cursuri. "Am facut cursuri prin OJCA la noi, la Bordei Verde. Mi-au folosit, mai ales acum cu UE ca nu mai ai voie sa ai exploatatie, sa iei subventii, sa ai arenda, daca nu ai diploma. De exemplu, eu lucrez si 80 ha, parte din ele proprietate, parte in arenda. Din cei care le lucrez eu pamintul, au vrut sa se inscrie la renta viagera. Daca nu avem diploma asta, nu puteam sa le fac contract si sa beneficieze oamenii de bani. Asa e totul in regula, le-am inregistrat contractele si gata, eu imi vad de lucrul meu, iar ei iau banii de la stat. Mi-a prins bine, nu atit pe meserie ca le stiu, dar legi, noutati, conditii pentru integrare, a fost de folos. Pina acum nu prea am luat subventii, o singura data acum vreo 2 ani ne-a dat ceva pentru lapte, in rest nimic. Dar acum e vorba ca luam si noi, si daca nu ai diploma si nu indeplinesti anumite conditii, nu iti da. Vedem noi ce o mai fi dupa integrare, noi zicem ca mai bine", este convins Popa.
"Greu gasesc ajutoare, ca au plecat tinerii din sat"
Gospodariile fratilor Popa sint asezate pe un deal la marginea satului si se intind pina jos, in Lunca Calmatuiului. La 2.000 de oi, averea lor ar parea imensa pentru unii, drept pentru care ar trebui musai sa fie si vizibila de la o posta. Ei bine, casele lor sint extrem de modeste, lucesc de curatenie, dar nu ies cu nimic in evidenta fata de orice alta gospodarie ingrijita din sat. Ce a iesit in evidenta insa, a fost modestia. Atit Gheorghe, cit si sotia lui, pentru ca doar ei erau acasa la ora la care am ajuns noi, pareau atit de onorati de oaspetii de la Braila incit cu greu si-au gasit cuvintele. Lucrurile au intrat in normal insa in momentul in care au inceput sa vorbeasca despre oile si caprele lor. Sint atit de mindri de ele incit nimic altceva nu are importanta. Recunosc, duc un trai decent, fara grija zilei de miine, dar asta inseamna multa munca, somn putin si responsabilitati imense. Oricum, mare parte din venituri se reintoarce tot la oi, la ingrijirea lor. Pentru ei, milioanele, azi sint, miine nu sint, important este sa aiba cele mai frumoase animale din sat si sa fie respectati de cei din jur. "E avere, nu zic ca nu, dar e si multa munca, doamna. Iar noi muncim cot la cot cu ceilalti, ca altfel nu ies lucrurile bine. Pai, vara avem 15 - 20 de ciobani la stini, le facem mincare acasa si le-o ducem in cimp. Gatesc nevestele, cu rindul si mai au cite o fata care le ajuta. In campanie, cind mai aducem oameni sa ne ajute, ca va dati seama la 2.000 de oi cit nutret trebuie sa stringem, avem zilnic la masa si cite 50 de persoane, nu e chiar usor. Dar mai greu e sa gasesc ajutoare ca au plecat tinerii din sat, iar cei care au ramas se multumesc cu ajutorul social dat de stat", a mai spus Gheorghe Popa.
Da roata
Pe linga oi si capre, familia Popa mai are si 6 magari. Ii tine "de drag", dar si pentru a-i folosi ca port samar, in special la mutarea stinilor. Dar marea atractie ramin, totusi, ciinii. 30 de ciobanesti, unul si unul, nici tipenie nu indrazneste sa le incalce proprietatea. Pentru ei, sotia ciobanului pregateste zilnic un ceaun de 5 caldari de mamaliga. Si, in sfirsit, cum era de asteptat, intre atitea mii de animale exista si rasfatati, printre ei, Manole. Manole e un ciine mic, negru ca smoala si iute foc. E "Da roata", adica misiunea lui este sa adune turma atunci cind oile aiurite se "rasletesc". Manole e alintatul casei si executa cu rapiditate tot ce ii cere stapinul: tiris, pitis, pe burta, sus, jos, o adevarata "telecomanda".
Ce face Manole? Toate giumbuslucurile din lume, dar lasa totul la o parte si devine serios nevoie mare daca-i strigi "Da roata!".
