Preşedintele Klaus Iohannis a făcut ieri un apel către românii din străinătate ca, de Paşte, să nu vină în vizită în România. Un mesaj pe care l-au transmis şi premierul Ludovic Orban anterior, dar şi alţi oficiali ai statului român. Mesajul general, susţinut şi de o mare parte a populaţiei, a fost de fapt acesta: români din străinătate, rămâneţi acolo! Şi aşa ar trebui să facă nu doar de Paşte, ci pe toată perioada în care va exista această criză a pandemiei.
Şi totuşi, românii din străinătate au venit şi continuă să vină cu zecile de mii. Dar, de fapt, despre ce români din străinătate vorbim?
Sunt convins că Diaspora a înţeles de fapt mesajul. L-a înţeles de mult şi sunt convins că românii din străinătate îşi dau seama şi singuri că nu au de ce să se întoarcă. Nici nu o fac. Adevărata Diaspora, românii integraţi în ţările în care trăiesc, învaţă şi muncesc, nu se întorc. Nu vin nici acum, nu vor veni nici de Paşte. Cine ar veni ca să stea în carantină sau izolare 14 zile? Cei cu acte în regulă, cei cu domicilii în străinătate, cei cu permise de rezidenţă sau cu cetăţenie deja străină nu vor veni. Sigur ştiu că, indiferent cât de „groasă” este situaţia în ţările respective, în România va fi şi mai rău. Cifrele oficiale privind numărul de cazuri, deşi mici, nu reflectă adevărata realitate. O cam ştim cu toţii, dar ne place să ne amăgim. O ştiu şi românii din străinătate. Şi dacă acum lucrurile încă par mai bune la noi decât la alţii, situaţia se va schimba. De aceea, cei mai mulţi dintre românii din Diaspora, şi vorbim de vreo 5 milioane de oameni, nu vor veni. Ştiu că acolo vor beneficia de măsuri de protecţie socială, chiar dacă li s-au închis firmele la care lucrau, şi ştiu că vor avea parte de un sistem medical oricum cu mult peste al nostru. Cine e stabilit legal în altă ţară, cu toate drepturile, şi vine ca să se afle în treabă sau pentru că i se pare că e mai bine aici e doar inconştient sau naiv.
În ţară se întorc însă, în general, alte categorii de români. Se întorc turiştii, cei plecaţi în vizită pe la neamuri şi prinşi de măsurile introduse de alte ţări. Se întorc cei care lucrau pe-acolo la negru - şi nu sunt deloc puţini. Nu e vina lor că trebuie să se întoarcă. Ei nu au ce face acolo, nu au cum să rămână acolo nici dacă-şi doresc. Nu au asigurări medicale, nu ar beneficia de niciun ajutor. Nici măcar de cazare.
Se întorc cei care lucrau pentru perioade scurte şi cărora fie le-a expirat perioada, fie se apropie de final perioada de muncă. Se întorc cei care aveau grijă de bătrâni şi care au rămas fără obiectul muncii, pentru că fie bătrânul în cauză s-a îmbolnăvit şi e la spital, fie pur şi simplu a murit. Şi chiar au murit şi mor mulţi bătrâni. Ce să mai facă acolo cei care îi îngrijeau? Şi cine să-i mai ţină şi pe banii cui? Se întorc cei care lucrau ocazional, plecaţi o lună-două. Se întorc cei care au familiile aici, care au copiii şi soţiile aici, care au casele aici.
Şi, să fim sinceri, se întorc şi cei de care, în sinea noastră, ne bucuram că scăpasem: cerşetorii, hoţii, interlopii, proxeneţii, „fetiţele” lor. Indiferent de etnia lor, cu toţii sunt cetăţeni români, care nu mai au cum să-şi presteze „meseriile” pe acolo. Şi nu sunt deloc puţini. Dar şi ei trebuie primiţi, pentru că şi ei sunt cetăţeni ai acestei ţări. Da, toţi cei care vin trebuie băgaţi în carantină sau autoizolare, trebuie monitorizaţi şi sancţionaţi drastic în caz că nu respectă legea, dar va trebui să-i primim pe toţi. Fie că ne place sau nu.
