După ce, rezultatele oficiale ale alegerilor prezidenţiale din anul 2019 au înregistrat o diferenţă apreciabilă în finala competiţiei dintre Klaus Iohannis şi Viorica Dăncilă, mi-am spus că, din moment ce Klaus Iohannis a obţinut 66,09% din voturi la alegerile prezidenţiale, iar Viorica Dăncilă - 33,91%, nu prea mai are rost să mă mai implic în subiectele politice. Mă gândeam că nu mai are niciun sens să mai scriu despre semianalfabeta de la Videle, atâta vreme ce, după 30 de ani, România a scăpat, în sfârşit, de ciuma roşie, iar Liviu Dragnea este deja după gratii. Mă gândeam să scriu despre panseluţele plantate în toată ţara la început de decembrie, despre asfaltările pe timp de iarnă în diverse zone ale urbei sau despre urşii izgoniţi din bârlog de către cei care ne defrişează pădurile; despre cum pot trăi unii români cu o pensie de câteva sute de lei pe lună sau despre cozile care se formează la Spitalul Judeţean Brăila pentru o simplă programare, programare pe care mulţi dintre bolnavi nu mai apucă să o onoreze...
Mă gândeam să deschid subiectul salariului minim sau al pensiilor angajaţilor plătiţi de stat în comparaţie cu noi, cei care am lucrat toată viaţa în mediul privat sau să scriu aiurea, despre natura omului care se încăpăţânează să scrie despre cultură, într-o Românie în care 42% dintre copiii de 15 ani sunt analfabeţi funcţional, sau nu pot folosi o hartă, nu pot folosi informaţia citită într-un manual pentru a rezolva probleme apărute în viaţa de zi cu zi. Mă gândeam că, dacă aş lua “pas cu pas “ toate problemele cu care se confruntă România de astăzi, pot scăpa, fără diverse comentarii pro sau contra, de latura vulnerabilă a politicului, pentru care am fost taxată atâta amar de vreme...
Chiar mă gândeam să îmi îndulcesc peniţa cu venin a editorialistului din mine în dulcele stil clasic şi să fac epopeea unor vremuri noi, ce încearcă să se creioneze în diverse nuanţe de roz în tabloul cenuşiu al zilelor noastre, dincolo de toate anomaliile vieţii în care trăim.
Dar, nu a fost să fie aşa. Chiar în momentul în care încercam să devin un bun samaritean, în plin postul Crăciunului, când îmi propusesem să şterg cu buretele toate bilele negre acumulate în ultimii 30 de ani de aşa-zisă democraţie sau de politicienii mai mult sau mai puţin corupţi, pac: vine ştirea că fostul premier Viorica Dăncilă a beneficiat de cele mai multe contribuţii în campania prezidenţială. Nu mai contează faptul că, pe locul doi se află candidatul independent, Mircea Diaconu sau că Preşedintele Klaus Iohannis se află pe locul al treilea, în timp ce finanţarea campaniei lui Dan Barna se situează pe locul cinci. Pentru mine, toată scara de valori s-a răsturnat brusc, ca într-un joc de domino, iar Viorica Dăncilă a ieşit din nou, ca păduchele în frunte, campioana cheltuielilor în campanie. Nu vreau să vorbesc despre cifre, despre faptul că Preşedintele Klaus Iohannis a pornit cu cea mai puternică finanţare, dar a terminat campania abia pe locul al treilea, sau că nu există nici un leu finanţare privată în campania lui Klaus Iohannis, sau că suma finală de care a beneficiat actualul preşedinte în campanie este de 13 milioane de lei, spre deosebire de Viorica Dăncilă şi Mircea Diaconu...
Potrivit datelor publicate de Autoritatea Electorală Permanentă, fostul premier Viorica Dăncilă a beneficiat de cele mai multe contribuţii în campania prezidenţială. Bani aruncaţi pe imagini trucate, pe interviuri citite de pe foi răsfirate sau...pe broşele asortate la ţinutele penibile în care a apărut. Întrebarea este: cine plăteşte banii aruncaţi pe Apa Sâmbetei, atâta vreme cât toţi românii întregi la cap ştiu că am fost conduşi atâta vreme de o semianalfabetă?
