Cea a lui Crin Antonescu stârneşte amuzamentul. Domnul co-preşedinte social-liberal ne spune că nu poate, totuşi, concepe un preşedinte al României cu rol decorativ, dar nici unul jucător. Dar cum? Ne răspunde tot domnul Antonescu: unul moderator (de televiziune oare?), care să nu fie şeful nimănui dar să asigure buna funcţionare a instituţiilor, care să fie - atenţie! - garant, nu cenzor. Nu mai fac niciun comentariu, mi se pare total neserios. În fine, spuneţi dumneavoastră cum ar trebui să fie, până la urmă, preşedintele configurat de Crin Antonescu, cum arată, trăieşte şi gândeşte un asemenea om şi pentru ce-l mai alegem dacă, fiind "totul", nu este nimic.
Declaraţia lui Theodor Paleologu este extrem de importantă, vizând o chestiune cu care ne vom confrunta în premieră: votul uninominal într-un singur tur de scrutin. Domnul Paleologu admite că, în particular, în discuţiile private, politicienii îşi doresc ca lumea să nu vină la vot, pentru ca votul cumpărat să capete o importanţă decisivă. De fapt, nu "uninominalul" ridică probleme, ci existenţa unui singur tur de scrutin. Să facem o scurtă "aplicaţie" pe localele din 10 iunie.
Până acum, candidaţii partidelor cu bazin electoral mare aveau şi o marjă de eroare mare, astfel încât "investiţiile" puteau fi aproximate fără a se face risipă. Adică: "băgau" exact cât trebuia pentru primul tur de scrutin pentru a merge în al doilea. Până la al doilea, aveau timp suficient pentru a calcula cât mai era necesar pentru victorie. Dar într-un singur tur calculele trebuie făcute dintr-o dată, nemaiexistând posibilitatea "retuşurilor". Caracterizând situaţia, se poate spune aşa: se trezesc dimineaţa, începe votul, iar seara află cine e primar şi cine preşedinte de CJ. Deci, în două tururi de scrutin se stătea în expectativă, pe baza sondajelor, urmând ca în al doilea tur să se "pompeze" resursele necesare pentru victorie. Într-un singur tur de scrutin, "catindaţii" şi partidele din spate au două soluţii: ori bagă nebuneşte bani şi resurse până la epuizare, ori se bazează pe un electorat sigur şi trag tare pentru a împiedica electoratul celorlalţi să ajungă la urne. Altfel spus, e posibil ca şi două, trei autobuze să facă diferenţa.
Acum venim uşor spre Brăila şi fac şi eu o declaraţie: politicienii brăileni, aproape neschimbaţi şi care locuiesc la "Casa Albă" din timpuri imemoriale, afirmă în particular cumva acelaşi lucru ca şi cel descris mai sus, dar cu o nuanţă: sunt convinşi că electoratul e prost, deci trebuie păcălit. Eu afirm de mai mult timp că, totuşi, extrem de mulţi brăileni au ajuns să chibiţeze politică, ba unii chiar s-o priceapă bine. Vorbesc de acel electorat care, indiferent de opţiune, va vota motivat. Ei nu vor vota doar candidatul ales, ci vor vota şi împotriva electoratului "leneş" sau uşor "coruptibil". Mai mult, electoratul motivat aparţine părţii vii a cetăţii, deci nu va muri după alegeri, ci va încerca să participe în continuare la viaţa politico-administrativă pentru a-şi fructifica votul.
Mai mult decât simpla prezenţă la vot, va conta prezenţa motivată.