Demiterea lui Vlad Voiculescu era oarecum de așteptat. Vorbeam, încă de acum vreo două luni, despre gâlceava tocilarilor, dintre Vlad Voiculescu și Florin Cîțu. De la bun început au existat contre mai mult sau mai puțin subtile între cei doi. Doar că unul e premier, celălalt era în subordinea premierului. Însă problema era, pur și simplu, una de comunicare. Și tot problemele de comunicare au dus și la demiterea lui Vlad Voiculescu și a secretarului de stat în Ministerul Sănătății, Andreea Moldovan.
Vlad Voiculescu nu a fost și nu este un politician. Nu a știut să fie și probabil că nici nu a vrut. Cu atât mai mult un politician de Dâmbovița. Vlad Voiculescu este doar un om cu suflet mare, iar binele făcut de el, complet dezinteresat, unor sute de oameni pe care nu-i cunoștea l-a și propulsat în atenția publicului și a politicului în urmă cu niște ani. De o moralitate rar întâlnită în politică, Vlad Voiculescu n-a venit la Ministerul Sănătății să fure, să facă șmenuri, să facă afaceri, să favorizeze. Venise să facă doar curățenie – ceea ce începuse și în mandatul de vreo șapte luni pe care l-a avut pe timpul Guvernului Cioloș. Vlad Voiculescu a fost plin de bune intenții, dar asta nu l-a ajutat în a fi politician. A zgândărit un cuib prea mare pentru el. Să fim serioși, e greu să faci curățenie într-un sistem atât de închis și corupt precum cel al Sănătății. Cu atât mai mult cu cât nu faci, de fapt, parte din el.
A avut parte și de contextul nepotrivit, acela de a fi ministru al Sănătății într-o perioadă dramatică, generată de pandemia de Covid. O pandemie care nu-ți dă voie să fii moale, diplomat, discret. Nu poți duce un război dublu - cu sistemul, pe de o parte, și cu pandemia, pe de altă parte -, dacă nu ești cu adevărat călit pe un asemenea câmp de bătălie. Și nu, nu era. Chiar a fost un război prea mare pentru el! Și, în era comunicării, nu a știut nici măcar să comunice. E aproape înduioșător (ca să nu spun ilar) cum a stat el, ca ministru, să sune fiecare pacient și pe rudele lor ca să-i anunțe de mutarea din Spitalul Foișor (apropo, de câți politicieni s-a mai auzit că ar fi făcut așa ceva vreodată?), în loc să anunțe asta public, atunci când s-a luat această decizie, și să precizeze răspicat că directorul spitalului face tot posibilul să se opună și să saboteze această mutare! Păi, asemenea acțiuni nu le faci sunând în privat pacienții, o faci la televizor, agresiv, eventual cu scandal, că așa se fac lucrurile la noi. Iar modul în care a fost sabotat, la propriu, în cazul Foișor, de un banal manager de spital, care e bine-mersi în funcție, e de-a dreptul lecție de manual. De fapt, nu Cîțu l-a demis pe Voiculescu, ci acel manager pus în funcție în timpul lui Firea, împreună cu televiziunile penalilor.
Cât despre demiterea Andreei Moldovan, secretar de stat, aceasta s-a produs fix din aceeași cauză: lipsa de comunicare, în special cu premierul. Nici ea nu a reușit să fie un politician - ocupa totuși o funcție politică -, ci a rămas medic. Și a încercat să acționeze doar ca atare. Și, culmea, puțini știu că Andreea Moldovan este medic primar infecționist și medic specialist epidemiolog, cu un stagiu de pregătire în Elveția, cu o activitate ireproșabilă în mediul medical privat și de stat, chiar decorată atât de președintele Klaus Iohannis, cât și de Organizația Mondială a Sănătății. Cu alte cuvinte, un adevărat profesionist. Deh, dacă ar fi urmat și niște cursuri de comunicare sau dacă măcar ar fi avut un profesionist în domeniu pe lângă ea, ar fi fost și acum în funcție.
Acum mai rămâne de văzut ce mutare va adopta premierul. Un premier care a învățat să fie și politician. Dar să nu se creadă că Florin Cîțu ar fi vreun maestru al comunicării. Dimpotrivă, tot de la asta o să i se tragă și lui. Părerea mea! Timpul va demonstra dacă am avut dreptate!
