De la terase amenajate ultramodern, cu corturi şi mobilier de fiţe, unde se bea, se mănâncă, se socializează (inclusiv seara târziu, ba chiar se dau petreceri), şi până la straturi de zarzavat, coteţe, magazii, grătare, tot ce vrei şi ce nu vrei găseşti prin jurul blocurilor din cartierele brăilene. Nu e o „invenţie” postdecembristă, era aşa şi pe vremea comuniştilor, când inclusiv porci, păsări, iepuri se creşteau pe sub balcoane. După '89, uşor, uşor, animalele au dispărut, dar nu şi ideea că, dacă locuieşti la parter, spaţiul din jurul blocului îţi aparţine. Unii s-au limitat la câţiva metri pătraţi, alţii însă şi-au amenajat sub geam adevărate refugii de vacanţă sau şi-au lipit de perete construcţii solide cât încă jumătate de apartament. Unii cu acte în regulă, alţii fără, într-un talmeş-balmeş greu de urmărit şi verificat de autorităţi.
În urma cu câţiva ani, prin Poliţia Locală, Primăria Brăila a reuşit cât de cât să pună în ordine situaţia construcţiilor, curţile şi grădinile însă, în mare parte, au rămas la mica înţelegere între locatari. Pentru că, într-adevăr, sunt zone în care aceştia preferă sub ferestre o curte curată, împrejmuită, decât un spaţiu deschis plin de gunoaie, câini şi beţivi. Aşa că, unde s-au reclamat neînţelegeri, s-a intervenit, unde nu, nu. Iar amenajările au continuat. Unele în limita esteticii şi bunului simţ, altele a hidoşeniei sau nesimţirii. Îmi amintesc de un caz din cartierul Obor, când proprietarii de pe un întreg tronson pur şi simplu au fost agresaţi de ocupantul apartamentului de la parter. Motivul: condensul din aparatele de aer condiţionat îi uda papucii aşezaţi pe treptele de la intrarea din spate. Spatele unui apartament de 2 camere, extins, s-a dovedit ulterior ilegal, cu ditamai camera şi o curte de neam prost, dotată gospodăreşte cu grătar, foişor, coteţ de câine, alei, zonă de flori, zonă de zarzavat, bară de covoare şi uscător de rufe, ciupercuţe, lebede din plastic şi pitici. Urla de-a dreptul că e proprietatea lui şi nu-l interesează cum direcţionează vecinii scurgerile de la aerul condiţionat, el nu vrea să mai vadă în curtea lui o picătură de apă. Scandal, poliţie, ameninţări, amenzi... Nu mai ştiu cum s-a finalizat povestea, sunt ani de atunci. Ideea e că întâmplări de genul acesta au fost, sunt şi vor mai fi câtă vreme vor mai exista tupeişti şi asociaţii de proprietari care închid ochii la ilegalităţi, se tem să le ţină piept celor ce încalcă regulile sau evită să se complice.
Şi totuşi... sunt semne că mai devreme sau mai târziu se va rezolva, cumva de la sine, şi problema curţilor improvizate. Poate nu în totalitate, poate nu foarte curând, dar, categoric, primăria e decisă să rupă gardul cel puţin în zonele în care va amenaja parcări. Şi sunt deja cartiere unde lucrul acesta s-a întâmplat. Şi probabil se va mai întâmpla, pentru că, cel puţin până acum, rezultatul e încurajator. Numărul locuitorilor mulţumiţi de decizia autorităţilor îl depăşeşte net pe cel al nemulţumiţilor. Tot ce mai trebuie e ca primăria să nu cedeze şi să-şi ducă planurile la bun sfârşit. Pentru că, e clar, Brăila chiar are nevoie de o faţă nouă, asta însemnând parcări, spaţii verzi, locuri de joacă pentru copii, dar, mai ales ordine şi curăţenie. Cu coteţe printre blocuri, totuare pline de excremente, rigole sufocate de bălării şi străzi sau bulevarde pline de pubele, n-o să putem vorbi niciodată de civilizare. Iar civilizarea se poate face de bunăvoie sau forţat.
