Cerşesc! Pentru că după 28 de ani de libertate statul român nu-i capabil să-şi salveze copiii. Pentru că după 28 de ani de libertate sănătatea copiilor noştri e încă la mila publică.
„Dumnezeu face minuni când cineva participă cu inima sa la durerea celuilalt” - Sfântul Paisie Aghioritul
E doar un citat. Unul din miile distribuite zilnic pe reţelele de socializare, al căror mesaj se pierde în infinitul virtual. Şi totuşi, ştiind povestea din spatele lui, pentru mulţi brăileni citatul acesta are un înţeles aparte.
Nici nu pot să îmi imaginez ce a fost în sufletul domnului Filip (Nicolae Filip, tatăl lui Cristian Filip, adolescentul de 10, care de doi ani se luptă cu boala nemiloasă - cancerul) atunci când l-a distribuit. De fapt, nici nu vreau. Mi-e teamă că m-ar copleşi revolta, m-aş pierde în acuzaţii şi aş risipi energie preţioasă într-un război inutil cu morile de vânt. Căci asta este lupta pe care de 28 de ani o ducem cu acest sistem falimentar, parţial funcţional, corupt: o luptă cu morile de vânt, cu o gaură neagră fără fund. Milioane de euro, bani publici, s-au investit în sănătate în ultimii 28 de ani. ÎN ZADAR! Căci, iată, încă se moare cu zile în spitale, în ambulanţe, pe sălile de aşteptare de la UPU. Iar când ni se-mbolnăvesc copiii, fie suntem obligaţi să îi privim neputincioşi cum se sting secundă cu secundă, fie n-avem încotro şi ne transformăm în cerşetori, apelând la mila publică pentru fiecare doză de medicament, fiecare intervenţie, fiecare zi de spitalizare într-un loc în care să le găsim vindecarea, nu să-i „jucăm” la ruletă - poate găsim un doctor bun, poate găsim medicamente, poate nu sunt bacterii, poate există dotări...
Dacă aş da frâu liber tuturor acestor revolte... Dar nu de asta are Cristi nevoie acum.
Cristi are nevoie acum de oameni. O nevoie DISPERATĂ de oameni care să-i înţeleagă lupta cumplită, contra cronometru, pentru fiecare oră de viaţă, pentru fiecare doză de citostatice, pentru fiecare zi petrecută în spital. De oameni care să-i preţuiască sacrificiile, suferinţa, efortul, curajul cu care s-a luat la trântă, zi de zi, timp de doi ani, cu boala. De oameni care să-i admire puterea, înverşurarea, dorinţa de a trăi. Practic, de oameni care să „participe cu inima la durerea lui”. Căci, mai presus de orice, Cristi are nevoie acum de o MINUNE. Iar minunea aceasta nu poate fi înfăptuită decât de voi, oameni cu suflet mare, care, din puţinul pe care îl aveţi să rupeţi încă o fărâmă şi să i-o dăruiţi lui Cristi.
Doi ani i-aţi fost alături. Aţi făcut chete în şcoli, în instituţii publice, în firme. Aţi donat în conturi sau direct la redacţie, aţi cântat, aţi desenat, aţi dansat pentru el, aţi confecţionat suveniruri sau pregătit prăjituri şi fiecare leuţ adunat i l-aţi oferit. V-aţi rugat pentru el în biserici şi aţi dăruit pentru sănătatea lui. Am mers împreună la mall, la fotbal, la bibliotecă. Am organizat, tot împreună, târguri, evenimente, licitaţii. De Crăciun, de Paşte, de Mărţişor, de Ziua Copilului, de Sf Valentin, la fiecare sărbătoare v-aţi gândit şi la el, copii, părinţi, bunici, salariaţi, pensionari, credincioşi, sportivi, artişti. O întreagă comunitate a fost alături de noi şi de el pe tot parcursul acestui drum lung, dar atât de înălţător. Căci, prin tot ceea ce am făcut împreună, NOI i-am dăruit nu bani, ci VIAŢĂ lui Cristian. Acum, mai are nevoie doar de un pic de ajutor. De aceea, povestea noastră trebuie să continue.
Trebuie să ne ducem minunea până la capăt. Pentru că, e deja o MINUNE că am ajuns până aici.
P.S. Donaţii se pot face în următoarele conturi:
CONT RO18CECEC001946229018440, deschis la CEC Bank
CONT RO49RZBR0000060018226296, deschis la Raiffaisen Bank,
pe numele Filip Nicolae, tatăl lui Cristian.
De asemenea, Cotidianul „Obiectiv-Vocea Brăilei” a redeschis campania de donaţii la sediul redacţiei, din Str. Mihai Eminescu, nr. 56, de luni până vineri, între orele 10.00-17.00.