Sunt prea multe roluri pe care femeia le-a jucat şi le joacă în continuare cu inteligenţă. De aceea, e dificil să le sintetizezi în câteva rânduri. Dar ceea ce se poate spune cu precădere e faptul că majoritatea rolurilor feminine sunt extrem de importante. De la rolul educativ şi administrativ din familie şi până la temperarea idiosincraziilor sociale, de la moderaţia din zona culturală şi până la maxima eficienţă din lumea afacerilor, femeia a reuşit o performanţă extraordinară: rareori s-a făcut de râs. Nu se poate să nu vezi, privind în negurile istoriei, că bărbatul glorios a sfârşit întotdeauna prin a-şi pune un bemol cu miză stupidă - fudulia idioată, iar femeia puternică - un diez glorios dat de moderaţie şi cumpătare. A enunţa acum nume de femei cunoscute înseamnă a intra în domeniul vast al generalităţilor nefecunde şi al stereotipurilor festiviste. De aceea, voi vorbi din perspectiva experienţei personale.
Prima şi cea mai clară afirmaţie: cel mai inteligent om pe care-l cunosc este o femeie. Mai departe - cel mai calm om pe care l-am văzut în mijlocul unei furtuni este tot o femeie. Apoi, ceva care face parte din viaţa mea profesională: şeful meu cel "mare" este o femeie, o femeie care, în pofida oricăror cârcoteli de mahala, n-a fost nici "numită", nici "pusă". Femeile, de-a lungul vieţii mele, au intervenit în momentele grele cu mână sigură şi, cel mai important, curată, altfel spus - cu discernământ. Şi cum tot sunt băgat până peste cap în ceea ce, generic, aş numi "scena politică brăileană" (vă rog să adăugaţi şi toată cantitatea de umor subînţeles), aş putea spune fără să-mi tremure glasul: câteva femei, nu multe, au reuşit, în 20 de ani de cocină politică masculină, să facă puţină curăţenie prin grajdurile caragialeşti ale Brăilei postcomuniste. Asta în contrast cu mulţi "capi de familie" care încurcă atât de tare lucrurile încât vorbesc la tribună ca acasă şi acasă ca la tribună, iar la final, surmenaţi de atâta efort, scuipă o înjurătură şi salvează economia... Şi trebuie, cumva, în final, să mai adaug un lucru la fel important ca şi celelalte: cel mai frumos om pe care-l cunosc este tot o femeie.
N-am niciun chef acum să transcriu date din ultimele studii făcute pe raportul relaţiilor dintre bărbat şi femeie. Rezultatele sunt monstruoase. Dacă aţi şti câte femei din zece sunt bătute de soţii lor, aţi pune la îndoială faptul că bărbatul a fost înzestrat de Dumnezeu cu raţiune şi simţire. Şi nici teoria evoluţionismului n-ar ţine, pentru că maimuţoii, în răspăr cu bărbaţii, respectă cu stricteţe anumite reguli. În schimb, înainte de a face urarea tradiţională, pot afirma: "duşmanul" natural al femeii nu este bărbatul în sens general, ci bărbatul prost.
La mulţi ani!
