Deşi an electoral, Executivul trebuia să înceapă restructurările şi reducerile de salarii în sectorul bugetar încă de anul trecut. Aşa cum a început 2010, cu frământările în plan economic în ţările dezvoltate din spaţiul UE, Guvernul Boc n-a mai avut loc de întors. A trebuit să vină cu un plan de măsuri de austeritate. Primele decizii: reducerea salariilor în sectorul bugetar cu 25% şi a pensiilor cu 15%. Văleuuuuuu şi văleleuuuuuuuuu, ce jale generală, ce incitare la revoltă socială, ce acuzaţii de genocid, victime fiind pensionarii! Nu îmi aduc aminte să se fi lamentat atâta politicienii, analiştii, liderii de sindicat şi ai pensionarilor când începutul lui 2009 a zdrobit sectorul privat şi o mulţime de salariaţi au rămas fără joburi sau au pierdut la salarii între 20 şi 50%. De data asta însă, plânsetele politicienilor au atins cote de-a dreptul elucubrante. Nenorocire, genocid, muritori de foame pe străzi şi alte asemenea urgii care aveau să se abată asupra populaţiei României din cauza măsurilor Executivului. N-am auzit, în schimb, niciun politician al opoziţiei să explice românilor cum ar mai trăi dacă ţara ar intra în incapacitate de plată. Bineînţeles, PSD şi PNL au atacat la Curtea Constituţională reducerile de pensii şi salarii. După cum se ştie, pensionarii au scăpat de tăierea de 15%, iar magistraţii au rămas cu pensiile nesimţite. Nici aşa n-a fost bine: jalea a continuat cu privire la "săracii" bugetari. Oare situaţia este atât de dramatică la bugetari? Doar la o parte: medicii rezidenţi, dascălii din învăţământul preuniversitar, asistenţii universitari, funcţionarii publici fără pile sau la început de carieră. Vorbesc, desigur, despre oamenii care conform pregătirii ar avea dreptul măcar la un salariu de îngrijitoare la medicina legală. În rest, să ne uităm, de exemplu, pe site-urile spitalelor să vedem zecile de milioane de lei vechi care ajung lunar în buzunarele medicilor, la mulţi adăugându-se şi veniturile din cabinetele particulare, plus atenţiile de la pacienţi. Să fie sănătoşi! Dar la asemenea salarii să-i plângă toată lumea pe la televizor, mi se pare strigător la cer! Cum era de aşteptat, după decizia Curţii Constituţionale, Guvernul a trecut la planul B: creşterea TVA. Alte vaiete, alte critici, alte aberaţii printre care denunţarea acordului cu FMI, folosirea rezervei valutare a ţării şi alte asemenea enormităţi care-au lăsat mască specialişti de marcă. Daniel Dăianu, Bogdan Baltazar, Adrian Vasilescu, Mugur Isărescu, Mircea Coşea sunt oameni mai presus de politic, care-au susţinut la unison NECESITATEA unor măsuri de austeritate, NECESITATEA păstrării acordului cu FMI, NECESITATEA reducerii deficitului bugetar. În zadar! Victor Ponta şi-ai lui, precum şi Crin Antonescu şi ai lui continuă să bată câmpii şi să încerce din răsputeri dărâmarea guvernului într-un moment în care numai o criză politică şi alegeri anticipate ne-ar mai lipsi. Cu siguranţă, opoziţia va continua să bage beţe-n roate la implementarea oricărei măsuri de austeritate, în speranţa că-şi va vedea visul cu ochii: căderea guvernului, alegeri anticipate, prăbuşirea leului, profeţită de Dinu Patriciu care se îmbogăţeşte şi mai mult odată cu întărirea euro. Dar noi, noi ceilalţi ce vină avem? Orice om de bun simţ înţelege că ACUM este o situaţie dificilă pe care nu o vom putea trece gândindu-ne fiecare la propriul buzunar, la propriile interese. Ţara în colaps înseamnă DEZASTRU pentru cei mulţi. Căci ei, cei cu conturile pline de euro în ţară sau străinătăţuri, vor câştiga din criză. ACUM, în acest moment, eu cred în Guvernul Boc pentru că sunt convinsă că actuala putere nu-şi doreşte să rămână în istorie drept regimul pe timpul căruia România a dat faliment. În plus, şi-a asumat răspunderea şi PDL va deconta la viitoarele alegeri pentru tot ce-a făcut sau n-a făcut la timp. Dar Ponta şi Antonescu şi-au asumat cumva răspunderea pentru vreun gest? Uitându-mă la ei, am senzaţia că sunt în stare să ne-ngroape pe toţi, doar să-l vadă pe Băsescu răstignit şi guvernul prăbuşit. Asta-i ţinta lor, care n-are NICIO legătură, la acest moment, cu ieşirea României din criză.
