Alegerile au trecut, PSD a câştigat detaşat - dar nu obţinând majoritatea locurilor din Parlament -, iar în aşteptarea nominalizării unui posibil premier, putem analiza puţin mai la rece ceea ce s-a întâmplat duminica trecută. Se pot trage, însă, şi nişte învăţăminte.
În primul rând, că România aia adevărată, din afara lumii în care ne învârtim noi ăştia, de măcar ne citim unii pe alţii pe internet, chiar dacă nu ne şi aprobăm, este cu mult mai mare şi mai diferită de ceea ce credem noi – sau de ceea ce ne-am dori să fie. România aia reală nu este prea interesată nici de alegeri, nici de partide, nici de cine va fi premier, dar nici de viitorul acestei societăţi – pentru că, ne place sau nu, conştientizăm sau nu, tot politicul decide viitorul ţării. Şi e clar că, indiferent de câţi alegători se prezintă la vot, un parlament tot este ales, un guvern tot este desemnat, iar un premier tot va decide politica economică şi socială a ţării. Dacă vrem să avem penali în aceste posturi cheie, asta depinde doar de cei care votează. Şi, după cum arată rezultatele, vrem.
În al doilea rând, s-a dovedit că penalii sunt în continuare votaţi cu două mâini de români, chiar dacă toată lumea se plânge că s-a săturat de cât i-au furat politicienii. Nu, românul nu s-a săturat, asta e clar. Dacă s-ar fi săturat, fie nu i-ar fi votat, fie ar fi ieşit la vot.
În al treilea rând, s-a dovedit că teoriile conspiraţiei şi minciunile propagate de marea parte a politicienilor şi a presei au prins mai mult decât se aşteptau chiar şi propagandiştii acestora. Reţeta aplicată şi în 1990, cu „vin străinii şi ne fură ţara”, ajutaţi de „fasciştii” din Piaţa Universităţii, transformată acum în „vin ăia de la Bruxelles să ne ia ţara”, ajutaţi de Soros şi întreaga lui armată de „sorosişti”, a funcţionat de minune. Clar, mai bine să ne fure şi să ne vândă hoţii şi penalii noştri, aşa cum au şi făcut-o, de altfel, în ultimii 27 de ani, decât „bruxellezii” care vor să ne dea miliarde de euro degeaba, pe care noi nu suntem în stare să-i cheltuim.
Totuşi, românii încă nu au apetit pentru naţionalismul ăla extrem, fapt demonstrat de neintrarea în Parlament a PRU. Ce-i drept, alde Ghiţă şi Diaconu au reuşit oricum să facă de râs adevăratul extremism de dreapta, aruncându-l în ridicol, dar chiar şi aşa, românii încă nu sunt tentaţi de derapaje doctrinare de acest gen. Pe de altă parte, este totuşi binevenită intrarea în Parlament a PMP, chiar şi numai pentru faptul că, aşa, PSD nu a obţinut majoritatea de 50% plus 1, care i-ar fi permis să guverneze şi singur. În plus, sunt convins, criticile lui Băsescu la adresa PSD vor fi măcar savuroase, dacă nu şi eficiente.
În ultimul rând – dar nu cel mai puţin important – s-a dovedit că bula aia socială din care facem parte noi, cei care credem în nişte principii morale şi care putem deosebi manipularea şi minciuna ordinară de informaţia pură, bula care ne place să credem că ar putea avea un cuvânt decisiv de spus şi pe care o tot promovăm elitist pe reţelele sociale, este de fapt una extrem de mică. Bula cea mare, societatea majoritară, România adevărată, cea care decide, în realitate, soarta ţării şi implicit a noastră, este tot mai mult cea din categoria celor care scriu „Amin” la fotografii cu copii morţi şi „Partikip” la concursurile de pe paginile false ale vedetelor. Ne ferim de această categorie, ne izolăm de ea, dăm „unfollow” vreunui „prieten” de genul acesta rătăcit prin listă, crezând că aşa dispar, undeva, definitiv, dar, de fapt, aceştia reprezintă România majoritară. Când vom realiza cu adevărat asta, vom înţelege cât de mult este de lucru pentru a mai schimba ceva din această stare de fapt. Dacă nu va fi oricum prea târziu.
