Premierul Sorin Grindeanu a fost demis! Sincer, am sperat că nu va trece moţiunea de cenzură, în primul rând pentru că asta ar fi condus, aproape automat, la căderea lui Liviu Dragnea din vârful PSD. De ce m-ar interesa pe mine “tăierea capului” lui Dragnea? Pentru că, din punctul meu de vedere, în toată istoria post-decembristă a României nu ştiu un preşedinte al vreunei formaţiuni politice mai toxic decât Liviu Dragnea. Şi nu mă refer la toxicitatea faţă de România, întrucât dintr-ăştia au fost mulţi din ’89 încoace. Dragnea a fost şi este extrem de toxic pentru propriul partid într-o manieră stupefiantă. A fost o mâţă blândă până s-au câştigat alegerile. Dar apoi…apoi şi-a arătat adevărata “mustaţă”. De exemplu, el crede că datorită lui a câştigat PSD alegerile, drept urmare toţi, dar absolut toţi social democraţii, de la simplii membri, până la primari, preşedinţi de CJ şi parlamentari trebuie să-i arate obedienţa corespunzătoare, adică să fie nişte cârpe. Toţi să se facă “preş” când trece marele Dragnea. Întâi a nominalizat-o pentru funcţia de premier, fără să se consulte cu liderii PSD, pe Sevil Shhaideh. A ales-o deoarece obedienţa acestei persoane faţă de Dragnea precum şi lipsa ei totală de carismă l-ar fi pus la adăpost pe liderul PSD în faţa necruţătoarelor sondaje de opinie. Iohannis a zis “pas”, că tot ne aflăm în zona personajelor mult mai potrivite în casinouri şi nu în Parlamentul României, drept pentru care a venit a doua propunere, Sorin Grindeanu. Nici nu s-a aşezat bine pe scaunul de premier, că s-a trezit cu obedientul Iordache care a venit în Guvern, la comanda lui Dragnea, cu celebra OUG 13. Ce-a urmat, ştiţi cu toţii! Sute de mii de oameni în stradă, toată mass media internaţională cu ochii pe noi, la fel cancelariile europene. A trecut şi asta! Ce l-a făcut pe Dragnea atât de hotărât să-i ia gâtul lui Grindeanu? Părerea mea este că primele sondaje de opinie şi singurele, bag de seamă, apărute cam acum 2 -3 luni. Ei bine, premierul Grindeanu se afla în topul încrederii cu muuult peste preşedintele PSD. Când a văzut Dragnea că n-are nicio şansă să ajungă premier fără o amnistie, când a văzut cum “o dă de pereţi” ministrul Justiţiei cu privire la stabilirea pragului pentru abuzul în serviciu, a comandat o evaluare a guvernului. Cui? Penalului Darius Vâlcov “părintele” programului de guvernare al PSD. M-a mirat însă nota 10 pentru Olguţa Vasilescu, ministrul Muncii, care a bulversat toată “bugetărimea” cu legea salarizării unitare. Poate nota 10 pentru cât de tare e în gură când vine vorba să-l apere pe nen’su Dragnea, la fel ca Firea, dar în rest…Aş fi vrut, de exemplu, să se dea publicităţii toate notele obţinute de miniştri. Exact, ministrul nostru, Mihai Tudose, ce notă o fi luat? Nu. Ţinta a fost, de fapt, Sorin Grindeanu şi atât, pe restul miniştrilor o să-i vedem aproape în totalitate în noul guvern. Ceea ce însă a întrecut orice limită a fost negocierea ascunsă cu UDMR contra voturi pentru moţiune. Dragnea voia să le ofere cadou o lege aberantă, care i-ar fi pus la colţ pe mulţi români, dar şi pe primarii localităţilor unde există 10% maghiari, ceea ce a scandalizat o ţară întreagă. Nu intru în amănunte, dar să faci atâtea eforturi, să calci în picioare istoria propriului tău neam şi rănile lui, să ameninţi, să şantajezi şi să cumperi pentru cele 241 de voturi cu care ţi-ai dărâmat propriul guvern, este o performanţă pentru care şi politicienii din Brazilia ar fi invidioşi. De ce mă interesează pe mine soarta PSD, se vor întreba unii. Ei bine, într-o democraţie solidă este nevoie atât de stânga cât şi de dreapta, de partide sănătoase care să nu fie parazitate din interior, de politici coerente, de lideri credibili, nu de penali cocoţaţi pe tron şi înconjuraţi de slugi preaplecate, care nu crâcnesc, chit că siguranţa naţională, stabilitatea economică şi politică sunt serios ameninţate prin aceste manevre. Şi totuşi, câteva zeci au crâcnit ceea ce înseamnă că Liviu Dragnea conduce ce-a mai rămas din PSD într-o nouă furtună: desemnarea unui nou prim-ministru de către preşedintele Klaus Iohannis, aflat pe cai mari acum, şi învestirea noului cabinet în Parlament pentru care este nevoie de o nouă “vânătoare” de voturi.
