Recunoscuta ca boala a saraciei, tuberculoza are o incidenta crescuta asupra organismelor tarate, a persoanelor care consuma alcool, tutun si care duc o viata dezorganizata. Deloc de neglijat este si stresul, care a devenit un factor favorizant al tuberculozei si a facut ca boala sa atinga orice patura sociala, nu numai persoanele defavorizate. La Braila, la sfirsitul anului trecut, erau inregistrate 470 de persoane care au contactat Bacilul Koch (agentul patogen al tuberculozei), dintre care 13 sint copii. In prezent, in Spitalul de Pneumoftiziologie sint internati 134 adulti si 25 copii, dar dupa cum ne-a informat dr. Lavinia Petre, directorul unitatii, o problema reala o reprezinta cazurile sociale.
"In spital exista doua categorii de cazuri sociale: bolnavii internati cu diagnosticul de tuberculoza si cei cu alte afectiuni. Pe cei bolnavi de tuberculoza ii tinem in spital cit trebuie, cel putin doua luni de zile, ceea ce, pentru un caz social, inseamna ca iese din iarna. In general, atunci cind avem un caz social si avem posibilitatea, noi il tinem in spital mai mult, uneori chiar 6 luni, pina la rezolvare. Aceasta, din dorinta de a fi convinsi ca bolnavii isi fac tratamentul si, in acelasi timp, ca le asiguram un pat curat, mincare calda, cu carne, oua, brinza etc. in fiecare zi". Tratata corespunzator, cu respectarea unui regim alimentar si de viata adecvat, tuberculoza poate fi invinsa, sustin medicii specialisti.
In ceea ce priveste cea de-a doua categorie de cazuri sociale gazduite de spitalul TBC, bolnavii cu pneumologii sau alte afectiuni decit tuberculoza stau in spital pe toata perioada rece a anului si, cind este posibil, chiar mai mult. Ei provin din lumea strazilor, a canalelor, a boschetarilor si si-au gasit dintotdeauna un adapost in Spitalul de Pneumoftiziologie, nu numai in acest an, cind ministrul sanatatii a recomandat unitatilor spitalicesti sa-i adaposteasca pe perioada de ger. "Daca ei pleaca inapoi pe strada, in citeva zile boala revine si inseamna ca n-am facut nimic, in sensul ca, banii pe care i-am cheltui cu tratamentul sint mult mai multi decit costul cazarii acestor persoane. De aceea, preferam sa ii tinem o saptamina - doua in plus in spital, pina cind vremea se mai imbunatateste, numai cu scopul de a preveni o reintoarcere a lor in strada, in canalizarile unde s-ar putea imbolnavi si ar putea reveni in spital", ne-a spus dr. Lavinia Petre.
"Stau in spital pentru ca n-am avut niciodata o casa"
Aproximativ 10% din cele 165 de paturi ale Spitalului de Pneumoftiziologie sint ocupate in momentul de fata de cazuri sociale.
Adunati de pe strazi sau adusi cu ambulanta din diverse zone ale judetului, "pacientii" au fost spalati, deparazitati si cazati in paturi curate, fiindu-le administrata medicatia necesara si hrana calda.
Asa s-a intimplat si in cazul lui Vasile Anghelescu de 67 de ani, care a revenit in spitalul TBC pe 6 februarie, gasit fara adapost, pe strada, dupa ce autoritatile locale i-au oferit de doua ori posibilitatea de a trai civilizat, in colectivitate. "A avut o perioada de internare la Caminul de batrini "Sfantul Nicolae" si o alta in care a fost cazat la Caminul-Spital Baldovinesti, dar este o persoana care nu poate fi institutionalizata. A parasit cele doua unitati si a plecat, fiind cules de pe drumuri si dus la Spitalul din Hipodrom, cind a aparut recomandarea ministrului sanatatii sa cazam persoanele fara adapost. Potrivit recomandarii ministrului sanatatii, el a fost consultat si s-a descoperit ca avea niste probleme pulmonare. Nu erau foarte grave, dar ele existau, era pacientul nostru si il cunosteam. Are o forma usoara de tuberculoza, dar este foarte greu de disciplinat si sa colaboram cu el. Este o persoana cu tulburari importante de comportament si care ne face probleme: nu are casa, nu are un adapost si, pe de alta parte, nu suporta nici o modalitate de institutionalizare", ne-a spus dr. Lavinia Petre.
Incercind sa aflam mai multe amanunte chiar de la pacient, acesta a fost mai greu de gasit de medicul care il are in observatie si redactorii nostri, intrucit tocmai iesise la... fumat.
De altfel, Vasile Anghelescu apreciaza ca sederea lui in spital este o stare de normalitate si ca poate face ce vrea, fara sa tina cont de recomandarile medicale.
"Stau in spital pentru ca nu am si n-am avut niciodata o casa. Eu am stat cu chirie, intr-un apartament de serviciu, in Bucuresti, dar a venit Revolutia si am ramas pe drumuri. Am avut si masina, dar am vindut-o. Am stat si la Caminul de batrini, si la Baldovinesti, dar nu mi-a convenit..." ne-a spus Vasile Anghelescu. La 67 de ani, batrinul considera ca este firesc sa stea in spital si ca nu este nici o problema ca o viata intreaga nu a fost in stare sa-si faca un acoperis deasupra capului.
"A avut mama casa. Eu am stat cu chirie, de colo-colo. Daca ma dau afara din spital, plec la Honolulu", a mai adaugat batrinul, pus pe sotii.
Intr-o situatie similara se afla si Didina Condruz, de 76 de ani, din Baraganu. Adusa cu o ambulanta din sediul primariei din localitate, pe 20 ianuarie, femeia era intr-o stare de nedescris, dupa cum ne-au spus medicii spitalului: era nespalata, mirosea a bautura, astfel incit a fost necesara o igienizare totala a acesteia, inainte de a fi consultata. Diagnosticata cu bronsita cronica obstructiva, femeia este convinsa ca a fost adusa cu salvarea la spital intrucit era foarte bolnava, dar, incet-incet, realizeaza ca adevarul este cu totul altul. "Nu am unde sa stau. Nu am avut niciodata o casa a mea, am stat cu chirie. Am lucrat la CFR, dar nu a avut cine sa umble pentru mine sa ma pensionez", sustine femeia. De la o idee la alta, povestea Didinei Condruz este din ce in ce mai confuza: ba sta cu chirie si are toate conditiile necesare pentru un trai decent, ba s-a darimat casa in care locuia si a dormit in Primaria din Baraganu citeva nopti, inghetata de frig... Cert este insa ca in spital se simte bine, are imbracaminte, si lenjerie curata, maninca, sta la caldura si, in plus, este si tratata pentru boala ei.
Cazat in camera mortuara
Un caz de-a dreptul cutremurator il reprezinta cel al lui Stefan Voinea, care a decedat luni, 6 februarie, in Spitalul de Pneumoftiziologie, la numai 34 de ani. Barbatul a fost gasit in Insula Mare in stare critica si internat pe 12 decembrie anul trecut, fara a avea nici un act de identitate asupra lui. Era bolnav de tuberculoza, dar a neglijat doua tratamente. La cea de a treia internare, cu toate eforturile medicilor de a-i salva viata, deznodamintul i-a fost fatal. Transportat in camera mortuara a spitalului, cadavrul barbatului zace de o saptamina pe ciment, pentru ca nu are cine sa-l ingroape.
Salariatii spitalului i-au scos o adeverinta provizorie de identitate de la Politie, i-au anuntat mama si Directia Serviciilor Publice din cadrul Primariei Braila, pentru a-i oferi un loc de veci, dar, pina vineri la prinz, nimeni nu s-a deplasat sa ridice mortul, pentru a fi ingropat.
"In spital exista doua categorii de cazuri sociale: bolnavii internati cu diagnosticul de tuberculoza si cei cu alte afectiuni. Pe cei bolnavi de tuberculoza ii tinem in spital cit trebuie, cel putin doua luni de zile, ceea ce, pentru un caz social, inseamna ca iese din iarna. In general, atunci cind avem un caz social si avem posibilitatea, noi il tinem in spital mai mult, uneori chiar 6 luni, pina la rezolvare. Aceasta, din dorinta de a fi convinsi ca bolnavii isi fac tratamentul si, in acelasi timp, ca le asiguram un pat curat, mincare calda, cu carne, oua, brinza etc. in fiecare zi". Tratata corespunzator, cu respectarea unui regim alimentar si de viata adecvat, tuberculoza poate fi invinsa, sustin medicii specialisti.
In ceea ce priveste cea de-a doua categorie de cazuri sociale gazduite de spitalul TBC, bolnavii cu pneumologii sau alte afectiuni decit tuberculoza stau in spital pe toata perioada rece a anului si, cind este posibil, chiar mai mult. Ei provin din lumea strazilor, a canalelor, a boschetarilor si si-au gasit dintotdeauna un adapost in Spitalul de Pneumoftiziologie, nu numai in acest an, cind ministrul sanatatii a recomandat unitatilor spitalicesti sa-i adaposteasca pe perioada de ger. "Daca ei pleaca inapoi pe strada, in citeva zile boala revine si inseamna ca n-am facut nimic, in sensul ca, banii pe care i-am cheltui cu tratamentul sint mult mai multi decit costul cazarii acestor persoane. De aceea, preferam sa ii tinem o saptamina - doua in plus in spital, pina cind vremea se mai imbunatateste, numai cu scopul de a preveni o reintoarcere a lor in strada, in canalizarile unde s-ar putea imbolnavi si ar putea reveni in spital", ne-a spus dr. Lavinia Petre.
"Stau in spital pentru ca n-am avut niciodata o casa"
Aproximativ 10% din cele 165 de paturi ale Spitalului de Pneumoftiziologie sint ocupate in momentul de fata de cazuri sociale.
Adunati de pe strazi sau adusi cu ambulanta din diverse zone ale judetului, "pacientii" au fost spalati, deparazitati si cazati in paturi curate, fiindu-le administrata medicatia necesara si hrana calda.
Asa s-a intimplat si in cazul lui Vasile Anghelescu de 67 de ani, care a revenit in spitalul TBC pe 6 februarie, gasit fara adapost, pe strada, dupa ce autoritatile locale i-au oferit de doua ori posibilitatea de a trai civilizat, in colectivitate. "A avut o perioada de internare la Caminul de batrini "Sfantul Nicolae" si o alta in care a fost cazat la Caminul-Spital Baldovinesti, dar este o persoana care nu poate fi institutionalizata. A parasit cele doua unitati si a plecat, fiind cules de pe drumuri si dus la Spitalul din Hipodrom, cind a aparut recomandarea ministrului sanatatii sa cazam persoanele fara adapost. Potrivit recomandarii ministrului sanatatii, el a fost consultat si s-a descoperit ca avea niste probleme pulmonare. Nu erau foarte grave, dar ele existau, era pacientul nostru si il cunosteam. Are o forma usoara de tuberculoza, dar este foarte greu de disciplinat si sa colaboram cu el. Este o persoana cu tulburari importante de comportament si care ne face probleme: nu are casa, nu are un adapost si, pe de alta parte, nu suporta nici o modalitate de institutionalizare", ne-a spus dr. Lavinia Petre.
Incercind sa aflam mai multe amanunte chiar de la pacient, acesta a fost mai greu de gasit de medicul care il are in observatie si redactorii nostri, intrucit tocmai iesise la... fumat.
De altfel, Vasile Anghelescu apreciaza ca sederea lui in spital este o stare de normalitate si ca poate face ce vrea, fara sa tina cont de recomandarile medicale.
"Stau in spital pentru ca nu am si n-am avut niciodata o casa. Eu am stat cu chirie, intr-un apartament de serviciu, in Bucuresti, dar a venit Revolutia si am ramas pe drumuri. Am avut si masina, dar am vindut-o. Am stat si la Caminul de batrini, si la Baldovinesti, dar nu mi-a convenit..." ne-a spus Vasile Anghelescu. La 67 de ani, batrinul considera ca este firesc sa stea in spital si ca nu este nici o problema ca o viata intreaga nu a fost in stare sa-si faca un acoperis deasupra capului.
"A avut mama casa. Eu am stat cu chirie, de colo-colo. Daca ma dau afara din spital, plec la Honolulu", a mai adaugat batrinul, pus pe sotii.
Intr-o situatie similara se afla si Didina Condruz, de 76 de ani, din Baraganu. Adusa cu o ambulanta din sediul primariei din localitate, pe 20 ianuarie, femeia era intr-o stare de nedescris, dupa cum ne-au spus medicii spitalului: era nespalata, mirosea a bautura, astfel incit a fost necesara o igienizare totala a acesteia, inainte de a fi consultata. Diagnosticata cu bronsita cronica obstructiva, femeia este convinsa ca a fost adusa cu salvarea la spital intrucit era foarte bolnava, dar, incet-incet, realizeaza ca adevarul este cu totul altul. "Nu am unde sa stau. Nu am avut niciodata o casa a mea, am stat cu chirie. Am lucrat la CFR, dar nu a avut cine sa umble pentru mine sa ma pensionez", sustine femeia. De la o idee la alta, povestea Didinei Condruz este din ce in ce mai confuza: ba sta cu chirie si are toate conditiile necesare pentru un trai decent, ba s-a darimat casa in care locuia si a dormit in Primaria din Baraganu citeva nopti, inghetata de frig... Cert este insa ca in spital se simte bine, are imbracaminte, si lenjerie curata, maninca, sta la caldura si, in plus, este si tratata pentru boala ei.
Cazat in camera mortuara
Un caz de-a dreptul cutremurator il reprezinta cel al lui Stefan Voinea, care a decedat luni, 6 februarie, in Spitalul de Pneumoftiziologie, la numai 34 de ani. Barbatul a fost gasit in Insula Mare in stare critica si internat pe 12 decembrie anul trecut, fara a avea nici un act de identitate asupra lui. Era bolnav de tuberculoza, dar a neglijat doua tratamente. La cea de a treia internare, cu toate eforturile medicilor de a-i salva viata, deznodamintul i-a fost fatal. Transportat in camera mortuara a spitalului, cadavrul barbatului zace de o saptamina pe ciment, pentru ca nu are cine sa-l ingroape.
Salariatii spitalului i-au scos o adeverinta provizorie de identitate de la Politie, i-au anuntat mama si Directia Serviciilor Publice din cadrul Primariei Braila, pentru a-i oferi un loc de veci, dar, pina vineri la prinz, nimeni nu s-a deplasat sa ridice mortul, pentru a fi ingropat.
