De altfel, numele lui Traian Băsescu a fost omniprezent la reuniunea liberală de la sfârşitul săptămânii trecute. Aproape că n-a existat discurs care să omită vreun atac la actualul şef al statului. Este, de fapt, prima imagine pe care o avem despre campania electorală pentru Preşedinţie şi putem spune că ea va semăna destul de mult cu referendumul din primăvara lui 2007, când aleşii şi-au permis luxul (costisitor pentru românii de rând) de a-l suspenda pe Băsescu pentru 30 de zile. Stratagema liberală actuală nu este însă cea mai potrivită, pentru că transformarea actualului şef al statului în sac de box poate avea din nou efect contrar. Rămâne de văzut dacă aceasta va fi şi strategia candidatului PSD. Este adevărat că fiecare competitor trebuie să-şi înfrunte adversarii, însă istoria alegerilor de până acum a arătat că speranţa într-o victorie bazată pe ne-meritele şi ne-realizările acestora ar fi mai degrabă un joc de loterie. În schimb, o campanie structurată pe o ofertă proprie, clară, motivată şi susţinută până la capăt, condimentată cu referiri punctuale sau cu alegerea celor mai bune momente pentru ignorarea unui contracandidat, ar putea da de furcă unuia care se bazează pe acelaşi model de strategie, cum e Băsescu. Altfel, totul se va rezuma doar la o reclamă necontenită în favoarea acestuia, iar rezultatul va fi previzibil.
Campanie liberală pentru Băsescu
Şi mai interesant este că Tăriceanu nu va avea niciun alt rol în conducerea partidului, nefiind ales nici vicepreşedinte (PNL are 14 la număr) şi nici membru al Biroului Permanent Central (29 de locuri). S-ar putea spune că ieşirea sa din scenă seamănă cu pierderea alegerilor - care a intervenit într-un moment când puţini mai acceptă responsabilităţi, fie ele şi numai pe hârtie, din cauza climatului economic dificil. La fel, şi PNL-ul se află pe o muchie de cuţit, confruntat cu perspectiva sumbră de a intra într-o criză provocată de trecerea bruscă în rândurile unei opoziţii absolut minoritare - să nu uităm că PSD şi PDL deţin mai mult de două treimi din totalul mandatelor parlamentare. Revigorarea partidului prin schimbarea conducerii reprezintă o amânare a verdictului, care se va pronunţa - favorabil sau nu - la alegerile prezidenţiale. O figură frumoasă a candidatului liberal va întări partidul, pe când un eşec va însemna un dezastru. Crin Antonescu, cel susţinut inclusiv de liberalii brăileni în majoritate, îşi face deja curaj, spunând că cel mai mult se teme de câştigarea acelor alegeri. Noul şef al PNL a invocat două motive: timpul prea scurt pentru pregătirea "conceptului de candidat şi de preşedinte", fiindcă "România este o ţară foarte greu de condus", dar şi pentru că actualul şef al statului este un adversar redutabil, chiar dacă e apăsat de povara "iluziilor şi aşteptărilor legate de domnia sa".
