Gâlceava, înțepăturile, contrele și toate loviturile sub centură dintre Ministerul Sănătății/Vlad Voiculescu și Guvern/premierul Cîțu/colonelul Gheorghiță, coordonatorul campaniei de vaccinare anti-Covid, tind să devină penibile. În afară de faptul că dăunează grav sănătății coaliției de guvernare, lovesc în interesul direct al cetățeanului. Nu de alta, dar nu cred că era nevoie de acest spectacol, pe o temă și așa extrem de sensibilă în rândul populației, atacată din diferite direcții de informații care mai de care mai aiuristice sau de-a dreptul false legate de vaccinare. Ca să nu mai vorbesc despre conspirațiile de tot felul, ale căror victime sunt oricum o cauză pierdută.
Este logic să existe transparență totală în privința comunicării informațiilor legate de vaccinare, de pandemie sau de orice altceva care ține de interesul publicului, iar Ministerul Sănătății a procedat cât se poate de corect! Mai ales când vine vorba despre banul public. Iar toate centrele de vaccinare funcționează din bani publici, deci nu trebuia nimic secretizat în numărul lor ori amplasamentul acestora. O fi ea campania de vaccinare coordonată de un militar, dar asta nu înseamnă că este o operațiune strict-secretă.
E chiar ciudat să afli despre „centrele paralele” de vaccinare ale angajaților din armată, poliție, servicii etc, când ar fi trebuit să se anunțe, din ianuarie, că aceste centre există, că în ele se vor vaccina angajații unor instituții „esențiale” ori membrii eligibili ai familiilor acestora - bolnavi cronici și pensionari din sistem (de peste 65 de ani) etc, care oricum ar fi avut dreptul să se vaccineze în etapa a II-a. Dar, atât timp cât nu s-a vorbit despre asta și despre aceste centre, despre logica lor și despre rostul lor, apariția lor bruscă, în martie, într-o informare publică, a părut ca un mare secret legat de o uriașă fraudare a sistemului de vaccinare. Mai ales când șeful Guvernului s-a arătat -nejustificat - atât de deranjat de aceste informații, trimițând Corpul de Control la Ministerul Sănătății, fără să explice de ce face asta și cine e, de fapt, deranjat de asta.
Povestea pare mai încâlcită decât este de fapt tocmai din cauza acestor bâlbe, heirupisme și încordări de mușchi politico-guvernamentali care, de fapt, nu-și aveau rostul. Evident, s-au descoperit și câteva mii de inși care au sărit rândul în aceste centre „paralele”, dar, în loc ca informațiile să se axeze pe elucidarea acestor situații, comunicarea a deviat de la „secretele” făcute publice de Ministerul Sănătății la „atacurile” asupra veteranilor. Însă nu ar trebui să fie vorba nici despre una, nici despre cealaltă. E chiar ridicol ca niște centre „strategice” de vaccinare gen Gara Lehliu să ajungă secret de stat, iar dezvăluirea lor să facă obiectul unui mega-control.
Înființarea acestor centre ar fi fost logică, în contextul în care exista infrastructura gestionată de Ministerul Apărării și MAI și ar fi fost aiurea să nu fie și folosită, dacă s-ar fi spus clar, de la bun început, asta. Și dacă s-ar fi precizat că se vaccinează în ele doar eligibilii din etapa a II-a și că, odată cu etapa a III-a, ele vor fi deschise tuturor celor care doresc să se vaccineze. Simplu! Ar fi fost și mai simplu dacă, odată cu aceste centre, de la bun început, s-ar fi creat altele și pentru alte categorii de esențiali – pentru profesori, în școli - înființate, ce-i drept, ulterior -, pentru angajații din industrii esențiale – fix în cadrul companiilor respective și tot așa. Nu s-ar mai fi lăsat impresia favorizării unor caste de esențiali mai esențiali decât ceilalți esențiali și, mai ales, față de bătrâni și bolnavi cronici.
Dar, cum am mai spus-o, totul ține de o bună comunicare. Iar transparența nu înseamnă neapărat o comunicare bună, mai ales când, din „tabăra” cealaltă, este prezentată mai degrabă ca fiind un sabotaj. De fapt, în chestiunea asta și la nivelul acesta n-ar trebui să existe tabere. Ci doar o echipă. Iar ce se întâmplă acum este extrem de departe de ceea ce ar însemna o muncă în echipă. Într-o asemenea problemă, din formarea unor tabere nu va câștiga nimeni. De fapt, ca de obicei, toată lumea va pierde.
