De aproximativ 15 ani s-a
lansat o noua moda prin
liceele de varf ale tarii, initial
printre genii, apoi extinzanduse
si in randul celor mai putin
olimpici si sefi de promotii,
anume plecarea in tarile calde
pentru studiile superioare. Se
pare ca pe-acolo e mult mai
bine si de vreo 4 ani aud asta
de la toti absolventii care vin
in vizite. Dar sa expunem
situatia.
Doar Cei-Alesi pleaca, din
cate spun toti. Trebuie sa ai
un dosar teapan de diplome,
activitati extrascolare,
examene internationale luate
cu brio si tot tacamul. Ca sa
pleci cu bursa sau cu
imprumut (ca asa fac englezii)
nu mai merge pe sistemul
romanesc. La noi fabrica de
mentosane e prospera in
primii trei ani jumate de liceu
(generalistic vorbind), iar pe
ultima suta de metri se ingrasa
toti porcii de-a 12-a, iar BACul
si admiterea se trec cu mari
emotii. Ei, la ei nu mai merge
asa. Cei patru ani de liceu
trebuie sa fie toti incununati
cu lauri, altfel se complica
lucrurile.
Pe de alta parte, sistemul
lor de invatamant e clar mai
bun. Nicio universitate
romaneasca nu face parte din
topul celor mai bune 500 din
lume. Normal ca nu toti care
pleaca intra la o universitate
membra Ivy League, dar nici
din lac in put nu sarim. Ce mi
se pare foarte important e ca
vesticii pun accent pe
practica. La noi se toceste si
nimic mai mult, pe cand acolo
se realizeaza o legatura intre
teorie si practica, mult mai
sanatoasa. Degeaba stim legi
ale fizicii si chimiei daca pe
noi nu ne lasa nimeni sa ne
jucam cu un ampermetru si
doua eprubete.
Desigur, avantajele nu se
termina aici, dar incep
criticile. Tradare a patriei, zic
gurile rele. Cum sa fie
tradare? Se duc o gramada din
geniile tarii sa puna si
Romania intr-o lumina buna
in fata lumii. Se duc si apoi
unii se intorc cu o mentalitate
noua, capabili sa mai
dezghete comunismul asta
impregnat atat de bine in
mintile noastre. Unde-i
tradarea? Ochelarii de cal nu
permit o analiza in
perspectiva a problemei.
Nimeni nu se gandeste,
totusi, la aspectul social al
unei burse peste 9 mari si 9
tari. Nu e deloc usor sa tai
cordonul ombilical
pe care l-ai
pastrat cu sfintenie
intre tine si parinti,
nu e usor sa te muti
nu numai din oras,
ci din tara, sa
intampini culturi
noi, oameni
diferiti, stiluri
diferite de viata,
si totul pe cont
propriu. Ca sa
privim partea
plina a paharului,
se iau in
c o n s i d e r a r e
gradul ridicat de
responsabilitate
asumata si
maturizarea fortata
la care individul
bursier este supus.
Daca gandind
putin la rece si lasand
ipocrizia acasa, nici
nu mai e la moda, prin
liceele care se respecta,
sa fii patriot sau
nationalist. Fiecare trage
pentru sine si tot ce putem
sa speram e ca dupa ce s-or
vedea cu sacii-n car, n-or sa
uite de unde-au plecat. Sa
le/ne fie cu folos plecarea! (In
cazul autoarei, situatia se
clarifica peste un an).
lansat o noua moda prin
liceele de varf ale tarii, initial
printre genii, apoi extinzanduse
si in randul celor mai putin
olimpici si sefi de promotii,
anume plecarea in tarile calde
pentru studiile superioare. Se
pare ca pe-acolo e mult mai
bine si de vreo 4 ani aud asta
de la toti absolventii care vin
in vizite. Dar sa expunem
situatia.
Doar Cei-Alesi pleaca, din
cate spun toti. Trebuie sa ai
un dosar teapan de diplome,
activitati extrascolare,
examene internationale luate
cu brio si tot tacamul. Ca sa
pleci cu bursa sau cu
imprumut (ca asa fac englezii)
nu mai merge pe sistemul
romanesc. La noi fabrica de
mentosane e prospera in
primii trei ani jumate de liceu
(generalistic vorbind), iar pe
ultima suta de metri se ingrasa
toti porcii de-a 12-a, iar BACul
si admiterea se trec cu mari
emotii. Ei, la ei nu mai merge
asa. Cei patru ani de liceu
trebuie sa fie toti incununati
cu lauri, altfel se complica
lucrurile.
Pe de alta parte, sistemul
lor de invatamant e clar mai
bun. Nicio universitate
romaneasca nu face parte din
topul celor mai bune 500 din
lume. Normal ca nu toti care
pleaca intra la o universitate
membra Ivy League, dar nici
din lac in put nu sarim. Ce mi
se pare foarte important e ca
vesticii pun accent pe
practica. La noi se toceste si
nimic mai mult, pe cand acolo
se realizeaza o legatura intre
teorie si practica, mult mai
sanatoasa. Degeaba stim legi
ale fizicii si chimiei daca pe
noi nu ne lasa nimeni sa ne
jucam cu un ampermetru si
doua eprubete.
Desigur, avantajele nu se
termina aici, dar incep
criticile. Tradare a patriei, zic
gurile rele. Cum sa fie
tradare? Se duc o gramada din
geniile tarii sa puna si
Romania intr-o lumina buna
in fata lumii. Se duc si apoi
unii se intorc cu o mentalitate
noua, capabili sa mai
dezghete comunismul asta
impregnat atat de bine in
mintile noastre. Unde-i
tradarea? Ochelarii de cal nu
permit o analiza in
perspectiva a problemei.
Nimeni nu se gandeste,
totusi, la aspectul social al
unei burse peste 9 mari si 9
tari. Nu e deloc usor sa tai
cordonul ombilical
pe care l-ai
pastrat cu sfintenie
intre tine si parinti,
nu e usor sa te muti
nu numai din oras,
ci din tara, sa
intampini culturi
noi, oameni
diferiti, stiluri
diferite de viata,
si totul pe cont
propriu. Ca sa
privim partea
plina a paharului,
se iau in
c o n s i d e r a r e
gradul ridicat de
responsabilitate
asumata si
maturizarea fortata
la care individul
bursier este supus.
Daca gandind
putin la rece si lasand
ipocrizia acasa, nici
nu mai e la moda, prin
liceele care se respecta,
sa fii patriot sau
nationalist. Fiecare trage
pentru sine si tot ce putem
sa speram e ca dupa ce s-or
vedea cu sacii-n car, n-or sa
uite de unde-au plecat. Sa
le/ne fie cu folos plecarea! (In
cazul autoarei, situatia se
clarifica peste un an).
