Hrăneşte un flămând, îmbracă un sărac, ascultă un bătrân, ajută un bolnav!
“Când te duci seara la culcare şi-ţi pui o mână sub obraz...”. Şi nu mai continuu, sunt convinsă, fiecare dintre voi îşi aminteşte versurile acestea. Un “Îndemn” sincer de a nu lăsa nicio zi să treacă degeaba, fără să înveţi ceva, să faci ceva, să fii generos, cu tine, dar şi cu alţii. Practic, o chemare de a dărui şi a te dărui, pentru că orice faptă bună, orice gest frumos, orice ajutor pe care îl oferi, e în primul rând pentru tine şi despre tine, şi abia apoi pentru ceilalţi şi despre ceilalţi.
De câteva zile mă tot gândesc la versurile acestea şi la toţi oamenii frumoşi pe care i-am cunoscut, direct sau indirect, în ultima vreme. Printre ei, George Ciortan, patronul Patiseriei “ANDY”, cel care, printr-un gest de mare omenie, a iscat un val de simpatie în rândul brăilenilor şi nu numai. Dacă nu aţi auzit încă despre fapta lui bună, nu vă închipuiţi că a mutat munţii din loc. Nici vorbă! Pur şi simplu, în fiecare seară, George, în loc să arunce produsele rămase nevândute peste zi, le porţionează în pungi şi le lasă la îndemâna celor mai puţin norocoşi, cu îndemnul: “Dacă îţi este foame, serveşte-te!”. Îl admir pentru gestul său, şi îi admir pe toţi cei care mai apoi s-au alăturat iniţiativei lui şi au lăsat “în aşteptare” măcar un covrig. Un gest infim pentru ei, un ajutor imens pentru cei care nu-şi permit să-şi astâmpere foamea nici măcar cu 1 leu.
Să faci ceva - orice - pentru nişte oameni aflaţi la nevoie şi în suferinţă din motive independente de ei - vârstă înaintată, singurătate, boală, şomaj, pierderi de bunuri - nu e doar compasiune, este, după părerea mea, o formă de respect. Faţă de ei, dar şi faţă de tine.
Nu veniţi cu exemple găunoase - bolnavi închipuiţi, puturoşi, escroci - ştiu, sunt şi din soiul acesta. Dar nici să nu faci nimic de teamă că vei da un ajutor nemeritat nu e o soluţie. Lângă noi sunt oameni care chiar au nevoie. Şi dacă nu se plâng, dacă nu cer, o fac doar din decenţă. De aceea campaniile “Cafea în aşteptare”, “Meniu în aşteptare”, “Îmbracă un copac”, “Dacă ţi-e foame, serveşte-te”, sau cum s-or mai fi numind ele, mi se par nişte idei pe cât de sensibile şi generoase pe atât de discrete şi civilizate. Să ajuţi un om sărman cu atâta delicateţe, fără să-i încalci demnitatea, chiar e un gest de mare nobleţe. Iar brăilenii pot fi nobili, m-am convins de asta în toate campaniile umanitare derulate de “Obiectiv” de-a lungul anilor, dar mai ales după uriaşa lecţie de altruism şi compasiune, pe care am învăţat-o în lupta pentru Cristi. O campanie în care mii de oameni au donat sub anonimat, arătându-ne astfel faţa frumoasă şi mărinimoasă a Brăilei. O faţă care, deşi timid, s-a arătat din nou la patiseria lui Andy.
Aş putea acum continua cu: “dacă fiecare dintre noi...”, “dacă fiecare patron de restaurant, patiserie, magazin alimentar...”, dacă fiecare om cu stare...”, dacă, dacă, dacă... Dar nu. Faptele bune nu se fac la comandă. Faptele bune doar se fac. Din smerenie, din iubire de aproape, din iubire de Dumnezeu. Iar la Brăila, iată, sunt oameni care iubesc! Şi cred cu tărie că ar fi şi mai mulţi, dacă şi iniţiativele precum cea a lui George ar fi mai multe.
De aceea am ales să scriem despre George şi fapta lui bună, nu pentru promovarea lui ca persoană sau a afacerii sale, cum extrem de prost au înţeles unii. Pentru că George ar putea fi un exemplu, dar şi pentru ca oamenii care vor să ajute, dar nu ştiu cum, să afle că există şi această posibilitate. Iar dacă asemenea “posibilităţi” frumoase se mai întâmplă în oraş doar că nu ştim despre ele, îndrăzniţi! Vă asigur de tot sprijinul nostru. La urma urmei, pentru orice faptă bună există şi răsplată. Iar noi aşa vă putem răsplăti. Pentru că “vă dăruiţi”, pentru că nu lăsaţi ziua să treacă degeaba pe lângă voi. Aţi vrea să luaţi o astfel de iniţiativă dar nu ştiţi dacă brăilenii vi se vor alătura? Luaţi-vă curajul din comunitate! Căci, în ciuda tuturor miturilor, din experienţă vă vorbesc: la Brăila există suficienţi oameni generoşi. Doar că se află “în aşteptare”. În aşteptarea unei iniţiative care să le readucă aminte cât este de important : “să laşi pe unde treci însemn, că ai făcut şi tu un bine”.
