PSD este încă o forţă! Oricât am încerca să minimalizăm ceea ce s-a întâmplat sâmbătă seara în capitală, oricât am critica, oricât i-am ironiza sau compătimi, oamenii aceia din piaţă au fost şi sunt o forţă. Forţa care l-a adus pe Liviu Dragnea şi infractorii lui la putere. Forţa care-i permite să se bată cu cărămida în piept şi să rânjească provocator pe sub mustanţă: „Noi am câştigat alegerile! Statul paralel trebuie să ştie că suntem foarte mulţi, că suntem voinţa populară exprimată de lege şi constituţie”.
Iar dacă stăm strâmb şi judecăm drept, aşa este! Ce dacă sunt neşcoliţi, needucaţi şi neîngrijiţi, deseori abţiguiţi! Ce dacă au cefe late, burduhane odioase ori braţe tatuate până-n umăr! De sus s-a văzut că sunt mulţi, iar fiecare dintre ei, în momentul critic al alegerilor, va însemna, de fapt, un vot. Da, un vot mai mult sau mai puţin conştient, forţat, cumpărat, condiţionat, influenţat, submediocru ... cum vreţi voi! Dar e UN VOT. Şi câtă vreme urna nu ştie nici filozofie, nici psihologie, nici politică, la numărătoare rămâne perfect valabil. Asta cred că trebuie să înţelegem, iar ceea ce s-a întâmplat sâmbătă să ne mobilizeze.
Mitingul acesta ar trebui judecat nu doar ca o desfăşurare impresionantă de forţă şi forţe a partidului de guvernământ, ci mai degrabă ca o lecţie importantă pentru toţi cei care gândesc „mă piş pe el de vot”, şi, mai mult decât atât, o lecţie usturătoare pentru partidele de opoziţie. Căci dacă sâmbătă au ajuns (veniţi sau aduşi, deja nu mai contează!) atâţia oameni în piaţă (şi câţi au mai rămas acasă!!!), nu a fost doar pentru că PSD poate, ci şi pentru că Opoziţia este în derivă. Nu este în stare să se coaguleze, să-şi construiască un discurs comun şi coerent, să se maturizeze. O Opoziţie aproape inactivă, invizibilă, neunitară, care încă bâjbâie şi se ciondăneşte la nivel de partid, nu are cum să contrabalanseze forţa aceasta doar aparent majoritară, dar extrem de stabilă a PSD. Că nu este o forţă a binelui, a echităţii sociale, a responsabilităţii, de acord. Dar este atât de bine organizată şi atât de adânc înfiptă în temelia societăţii, încât fără o reacţie pe măsură se va tot aduna prin pieţe şi va tot da oportuniştilor şi infractorilor de genul Dragnea “voinţa populară exprimată de lege şi constituţie”.
„Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi în traistă”, spune o vorbă din bătrâni. Adaptând-o la prezent, mişcarea REZIST este extrem de importantă, dar nu suficientă dacă este lăsată singură în stradă. Oamenii aceia cer schimbare, le-a ajuns cuţitul la os, dar ca să poată “rezista” au şi ei nevoie de o forţă. Una însă veritabilă, adică o Opoziţie determinată, fermă, puternică. Nu-i puneţi să aleagă din nou „răul cel mai mic”, impostura şi nedreptăţile, jaful şi ilegalităţile au ajuns prea departe ca lucrurile să mai meargă aşa. Oamenii de bună-credinţă din ţara asta au nevoie de o opoziţie reală, cu un lider autentic, nu de vechi conducători reşapaţi şi sulemeniţi. E deja prea târziu pentru imitaţii. Ţara are nevoie de o dreaptă coerentă, construită de jos în sus, pe o fundaţie puternică, nu pe îmbuibaţi ai sistemului, pe privilegiaţi, nu pe bătrâni neputincioşi, asistaţi social ori tineri buimaci, rupţi de realitate, ce ies în stradă la comandă. Iar cetăţeni corecţi şi cinstiţi, cărora nu le e teamă să semneze un act sau să vorbească la telefon că-i ridică DNA-ul, încă mai sunt, prin sate, prin oraşe, doar că trebuie scoşi din lâncezeală şi anonimat. Altfel... O singură privire, oricât de fugară, printre manifestanţii din Piaţa Victoriei şi o să înţelegeţi de ce spun asta. Oamenii aceia, deşi cei mai mulţi dintre ei habar n-aveau de ce sunt acolo şi n-au înţeles o boabă din ce se întâmpla, ERAU. Erau acolo şi de sus s-a văzut clar că erau mulţi. Exact cum vor fi şi la vot. Iar în urnă, ca şi de sus, doar se numără. Nu se vede nici inteligenţa, nici studiile, nici calităţile, nici determinarea, nici corectitudinea. Într-un final nu suntem buni şi răi, şcoliţi şi mai puţin şcoliţi, săraci şi bogaţi, bucureşteni şi provinciali, săteni şi orăşeni. Suntem doar număr la număr. Căci în urnă DOAR VOTUL contează.
P.S. Să fie clar, am văzut şi eu, aţi văzut şi dumneavoastră. În Piaţa Victoriei nu au fost doar “aterizaţi”. Au fost şi tineri, şi profesori, şi cadre medicale, şi ingineri, şi funcţionari, şi directori de instituţii. Mulţi, puţini, nu contează! Au fost! Şi câtă vreme nu le-a fost jenă de ce s-a întâmplat în faţa şi în jurul lor, fie că au venit din proprie iniţiativă şi crez faţă de valorile social-democrate, fie pentru avantaje, favoruri, privilegii, teamă ori promisiuni, prezenţa lor, conştientă, asumată, trebuie respectată. Ca şi votul lor liber consimţit. Asta înseamnă democraţie! Nu avioanele din discursul de psihopupu, din care doar extratereştrii au lipsit, promovat de liderul PSD şi clica lui de penali, pentru care cei ce pur şi simplu nu le mai suportă mârlăniile sunt doar “unelte jalnice în mâna unor securişti”, “boala cruntă care macină pe dedesubt această ţară”.
