Primăria Brăila se plânge că nu s-au găsit firme interesate să preia o serie de contracte pe bani publici scoase la licitaţie de către autoritatea locală. Mai explicit, este vorba despre procedura de achiziţie a unui lot de 30 de chioşcuri din lemn, iar a doua, despre selectarea unui executant al lucrărilor de modernizare a câtorva parcuri de joacă din municipiu. Pentru căsuţele din lemn, procedura a fost anunţată încă de luna trecută şi avea o valoare estimată de 144.000 lei, fără TVA, echivalentul a circa 32.000 de euro. Până la termenul limită însă, nu s-a înscris nici o firmă cu ofertă, context în care autoritatea contractantă s-a văzut nevoită să anuleze procedura şi să o reia în speranţa că, de această dată, va trezi totuşi interesul unui producător de astfel de construcţii din lemn. La fel s-a întâmplat şi la licitaţia cu o valoare de 208.330 lei, fără TVA, adică peste 46.000 de euro, privind realizarea a 3 amenajări de spaţii de agrement în Parcul Monument, în Ansamblul ANL Brăiliţa, iar al treilea, în Grădina Publică. Când a văzut că nu au fost firme dornice să preia aceste contracte, primarul municipiului, Marian Dragomir, s-a arătat îngrijorat de situaţie, mai ales că autoritatea mai are “pe ţeavă” şi alte achiziţii pe care le consideră importante pentru comunitatea locală, aşa cum este cazul, de exemplu, selectării unui proiectant tehnic pentru lucrări de modernizare a străzilor din oraş.
Să fi ajuns antreprenorii locali la un asemenea portofoliu de comenzi încât chiar nu mai au timp şi resurse să preia şi alte contracte? Mă îndoiesc. Să fim serioşi: cui nu-i trebuie acum, pe “praful” ăsta, un contract pe bani frumoşi? O să-mi spuneţi, probabil, că le este teamă firmelor de ritmul lent de decontare a lucrărilor şi serviciilor, ori de faptul că odată intrate în “liga banilor publici” sunt automat luate în vizor de instituţiile de control. Desigur, aveţi dreptate. Dar cred că este mult mai evident “elefantul” din toată această discuţie: asistăm la o reacţie-reflex creată în timp în rândul firmelor locale când vine vorba de contracte cu autorităţile publice. Păi, după ce au asistat de pe margine, ani la rând, la împărţirea banului public al Brăilei între firmele îndrăgite şi apropiate de partidele aflate la butoanele puterii, automat oamenii au conştientizat că fără pedegree politic n-au nici o şansă. Cum să fi uitat atât de uşor faptul că doar câteva firme “norocoase” au putut să asfalteze municipiul şi judeţul, ori să construiască/reabiliteze/modernizeze diferite obiective publice? Ca tot omul păţit, care, ani în şir, a văzut cum doar privilegiaţii se înfruptă din halca de bani publici şi care a experimentat în repetate rânduri refuzul însoţit de umilitorul “şut în fund”, s-a gândit, până la urmă, că, poate, toate aceste “bunătăţi” pur şi simplu nu i se cuvin. Aşa că s-a resemnat la gândul că nu sunt de nasul lui, sau că e prea mic să şadă la Masa Mare. Şi şi-a văzut mai departe de treaba lui, de firmă şi de grijile sale.
Poate să se jure cât vrea Primăria Brăila că totul e pe bune şi nu se mai fac jocuri de culise! După 20 de ani de “mânăreli” e greu să-i convingi pe cei care au asistat de pe magine la spectacolul licitaţiilor cu dedicaţie că peste noapte lucrurile s-au schimbat şi s-au “lepădat” vechile metehne. Dar are obligaţia să insiste să convingă! Dar nu oricum. Ci prin puterea exemplului lucrului bine/corect/legal făcut.
