De la începutul lunii octombrie 2020, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică, "Vorbe din Duh", menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. Am început astfel o Călătorie spre altceva, spre ceva frumos într-o lume pe care noi am urâțit-o! Vom fi însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
De fiecare dată când te simți separat de semenii tăi, diferit într-un fel, ego-ul te va face să crezi că ești mai bun. De aici critica, atacul, reproșul și invidia proprie sau a celor din jur.
Însă ceea ce vedem în ei, ne aparține. Ceea ce respingem, se află deja în noi. Când ataci sau reproșezi, te ataci pe tine și ție îți reproșezi.
Suntem buni doar când îi vedem pe toți ceilalți buni. Când nu reușesc să văd Chipul Lui Dumnezeu în orice om, mintea nu e întreagă, ci divizată și, astfel, lipsită de bucurie și pace.
Dar când perfecțiunea este în toate, nu trebuie decât s-o recunoști. Recunoscând-o în ceilalți, vei renunța la mânie și atac, regăsind egalitatea cu cel cu care semeni - într-o asemănare adusă la identitate.
Astfel, renunți la lumea iluziei - o lume a diferenței și contrastelor, în care fericirea este înlocuită de efemera satisfacție -, regâsind pacea și fericirea lumii reale.
„Și a privit Dumnezeu toate câte a făcut și iată erau bune foarte.”
(Facerea, I, 31)
„Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu și celălalt vameș.
Fariseul, stând, așa se ruga în sine: Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, adulteri, sau ca și acest vameș.
Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig.
Iar vameșul, departe stând, nu voia nici ochii să-și ridice către cer, ci-și bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.
Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța.
Și aduceau la El și pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau.
Iar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsați copii să vină la Mine și nu-i opriți, căci împărăția Lui Dumnezeu este a unora ca aceștia.
Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăția Lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea.
Și L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?
Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.”
(Sfânta Evanghelie după Luca, XVIII, 10-19)
