În încercarea de a mulțumi pe cât mai multă lume sau, de fapt, de a nemulțumi pe cât mai puțini, Guvernul a reușit, prin noile măsuri restrictive implementate, să-i nemulțumească aproape pe toți. A evitat să tranșeze problema și să acționeze hotărât, așa că a luat niște decizii greu de înțeles pentru majoritatea românilor. În loc să carantineze local zonele roșii, în loc să pună accent pe respectarea măsurilor deja existente și pe sancționarea celor care le încalcă, pe telemuncă și pe decalarea orelor de program și să lase magazinele deschise – pentru că, să fim serioși, nu din magazine se ia Covid-ul –, a decis să închidă magazinele la 6 seara și să interzică prezența pe stradă de la ora 20.00, ceea ce chiar e greu de digerat, după 1 an de pandemie. Măcar de le-ar fi explicat mai bine.
Nici nu mai contează că restricțiile astea sunt cât se poate de medicale și că au niște baze științifice, dacă nu le-a explicat nimeni înainte. Nici nu mai contează că sunt printre cele mai relaxate măsuri de acest gen din Europa, din moment ce asta oricum nu se știe. România chiar a beneficiat, până zilele trecute, de cele mai relaxate restricții de acest gen din Europa.
Pe de altă parte, prin multe dintre țările vestice, magazinele se închid în mod normal la ora 18.00 sau cel târziu la ora 20.00, sâmbăta au program redus – până pe la 14.00-15.00, nu până la 18.00 –, iar duminica sunt închise de tot. Toate magazinele. Ca să nu mai spun că majoritatea oamenilor sunt în case de regulă la ora 20.00. Dar România nu e țară vestică, iar românii n-au aceleași obiceiuri ca nemții, de exemplu, chiar dacă ne place de multe ori să-i luăm drept exemplu. Românilor le place să meargă la cumpărături și seara, și duminica, ba chiar și noaptea. Le place să stea în fața blocului sau la gardul casei. Ca să nu mai spun că mulți dintre români (nebugetari) scapă de la serviciu abia la 18.00, și asta în cazuri chiar fericite. De aceea, acest sentiment de nemulțumire aproape generală.
Dar, totuși, nemulțumirea e una, a-ți exprima nemulțumirea prin violență și încălcând flagrant legea este cu totul alta. Să protestezi strigând „libertate!” împotriva unei „dictaturi medicale” înseamnă că habar n-ai ce înseamnă cu adevărat o dictatură – poate de înțeles, dată fiind vârsta protestatarilor. Să arunci cu pietre, să spargi vitrine și să vandalizezi nu are de-a face cu libertatea, are de-a face cu gradul de (ne)civilizație și cu lipsa de educație – poate iar de înțeles, observând din imagini cam ce specimene fac de fapt asta. Dar să strigi „asasinilor” medicilor și personalului sanitar din spitalele Covid înseamnă nu cinism, ci prostie pură, cu adevărat criminală. Or avea destule „bube” multe dintre cadrele medicale, li se pot reproșa unele lucruri, dar, în tot acest context pandemic, dramatic, al istoriei omenirii, să-i consideri criminali pe cei care chiar salvează vieți de aproape un an de zile în secții supra-saturate de bolnavi de Covid și să crezi că medicii sunt elementul negativ, în favoarea unor parerologi de pe facebook și a unui partid toxic, înseamnă sfârșitul civilizației umane. Înseamnă că nu militezi pentru „libertate” și pentru o viață mai bună, militezi pentru haos și pentru moarte. Să le dorești moartea medicilor nu mai înseamnă protest și nemulțumire, înseamnă moartea rațiunii. Iar când rațiunea moare, întreaga Lume moare.
Da, e de înțeles că multă lume s-a săturat de toată această situație care nu pare să se mai termine (și nici nu se va termina până când nu se va vaccina măcar 50% din populație), e de înțeles să existe frustrări după acest an, dar la fel ar trebui înțeles că pandemia nu va trece de la sine, iar bolnavii de Covid în stare gravă nu vor fi mai puțini protestând violent, nerespectând regulile simple de distanțare sau negând existența coronavirusului. Dimpotrivă, în aceste condiții, cifrele vor crește și mai mult în următoarele săptămâni. Și nu cumva să ajungă și medicii să se sature la un moment dat.
