De la începutul lunii octombrie 2020, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică, "Vorbe din Duh", menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. Am început astfel o Călătorie spre altceva, spre ceva frumos într-o lume pe care noi am urâțit-o! Vom fi însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
În lumea iluziei, a fi drept echivalează cu a da fiecăruia ceea ce „merită”. Iar dacă a greșit, merită pedeapsă - în formele ei ce pleacă de la reproș, amendă, suferință, închisoare... Iar dacă se „merită”, prețul plătit „trebuie” să fie chiar moartea.
Astfel de idei inverse dreptății nu sunt din Cer. Dumnezeu nu este drept după închipuirile îndelung exersate ale acestei lumi, după teorii karmice, legi ale talionului sau „după faptă și răsplată”. Credința în asemenea teorii ale „dreptății” nu duc pe nimeni alături de Tată, pentru asemănarea cu El, pentru că dreptatea Tatălui este absolut diferită, străină cu totul ideilor de pedeapsă și mânie.
Dacă Dumnezeu este drept și doar El știe ce este dreptatea, sigur nu separarea și răzbunarea Îi sunt proprii Celui ce este Iubirea. De aceea, nimeni nu e mai special sau diferit pentru Iubirea care le vede pe toate imparțial, fără separare și diferențe. Iubirea se oferă egal tuturor.
O lume clădită pe ideea de păcat îl va justifica cât timp credința păcatului este profitabilă pentru unii iar renunțarea la ea înfricoșătoare pentru alții. Un Dumnezeu al mâniei lipsește, însă, din Cer. Cerul nu este Iadul. Iubirea nu cere pedeapsă, nici răzbunare, nici condamnare, nici suferință pentru vreo „satisfacție adusă dreptății”, ci oferă același dar al Iubirii tuturor. Cerul se cucerește prin iubirea adusă până la asemănare cu Tatăl. Și atunci primești Iubirea, pentru că Iubirea Lui ai dăruit-o, din darul Lui, căutând asemănarea.
„Căci împărăția cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieșit dis-de-dimineață să tocmească lucrători pentru via sa.
Și învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via sa.
Și ieșind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alții stând în piață fără lucru.
Și le-a zis acelora: Mergeți și voi în vie, și ce va fi cu dreptul, vă voi da.
Iar ei s-au dus. Ieșind iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea, a făcut tot așa.
Ieșind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții, stând fără lucru, și le-a zis: De ce ați stat aici toată ziua fără lucru?
Zis-au lui: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceți-vă și voi în vie și ce va fi cu dreptul veți lua.
Făcându-se seară, stăpânul viei a zis către îngrijitorul său: Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de cei din urmă până la cei dintâi.
Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat câte un dinar.
Și venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au luat și ei tot câte un dinar.
Și după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei,
Zicând: Aceștia de pe urmă au făcut un ceas și i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei și arșița.
Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ți fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un dinar?
Ia ce este al tău și pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca și ție.
Au nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău, pentru că eu sunt bun?
Astfel vor fi cei de pe urmă întâi și cei dintâi pe urmă, că mulți sunt chemați, dar puțini aleși.”
(Sfânta Evanghelie după Matei, XX, 1-16)
