Din declaraţiile de mai sus se cer a fi deduse două detalii semnificative pentru incapacitatea preşedintelui CJ de-a instrumenta în urbe o campanie electorală nu eficientă, dar care măcar să întreţină impresia unui aer de campanie electorală: 1. domnul Gheorghe Bunea-Stancu încearcă să ia electoratul cu binişorul, să devină sfetnicul şi paharnicul lui, erijându-se într-un apostol al justei măsuri, când de fapt, la spate ascunde tot un ou clocit, pe care i-l va sparge în cap. 2. domnul Gheorghe Bunea-Stancu, pasional fiind din fire, la prima critică negativă eşuează în a fi un apostol al justei măsuri, preschimbându-se subit într-un social-democrat adevărat, adică într-un aparacinik înarmat cu emoţii de autocrator şi într-un plăsmuitor de şantaje imature. Mai exact: reuşeşte să fie el însuşi. Şi mai exact: mimează.
În rest, dincolo de aceste mârâituri de complezenţă, nicio acţiune concretă, nicio intrare prin alunecare şi nicio răfuială de viziuni doctrinare. Nimic! Doar un scârţâit de bandă prăfuită şi un somn dubios, ca şi când PSD Brăila ar trăi într-un alt ev, într-o altă galaxie, scăpat din lesa lui Mircea Geoană. Dar, ce zic!?, dacă staţi şi aruncaţi o scurtă privire generală, veţi observa că această atmosferă se degajă nu numai din rândul PSD-ului, ci chiar şi din PDL şi PNL, de parcă ai putea jura că sfârşitul campaniei a devenit de mult istorie, că avem un nou preşedinte şi că funcţiile sunt împărţite...sau că au fost de dinainte împărţite. Repet: un somn prea, prea, prea dubios. Aşa că se cere a fi pusă o întrebare: Gheorghe Bunea-Stancu îşi dă oare seama că nu prea ştie să păstreze un secret de culise?
Citeşte bogul lui Liviu G. STAN
