Mă uitam pe “Proiectele lui Dragomir”, un interviu cu primarul municipiului Brăila publicat de curând în Obiectiv şi mă aşteptam să citesc ceva despre reluarea circulaţiei pe Dorobanţi. Dar nimic. Ceva bla – bla – bla despre transport ecologic, dar despre cea mai importantă linie de transport ecologic din municipiu, mucles!
Ştiţi povestea. S-au cheltuit miliarde din bani publici pentru reabilitarea bulevardului Dorobanţi. S-au şi pierdut nişte miliarde în cazul ăla. S-a mimat un incendiu. S-a pierdut un proces. Sunt lucruri pe care le ştiţi şi despre care s-a scris de nenumărate ori în Obiectiv. Au trecut nişte ani. Şi după atâta amar de vreme şi după toţi banii ăştia luaţi din buzunarele noastre, ale contribuabililor, şi vărsaţi în cele ale unor băieţi deştepţi din politică, administraţie şi afaceri, după “inovaţii” la şinele de tramvai pentru a nu mai face, sanchi, zgomot, s-a aşternut aşa o linişte de ne ţiuie urechile. Iar tramvaiele nici la ora asta nu circulă pe Dorobanţi. Anul trecut, prin vară, primarul Dragomir explica senin că or să treacă luni, poate ani până când tramvaiele vor reveni pe traseu. Fiindcă, vezi Doamne, e un proces între Primărie şi Tancrad, firma care a realizat lucrările. Am zis că o să-i treacă. Era la început de mandat, omul trebuia să se familiarizeze cu birourile, cu fişa postului, avea de cunoscut directoarele din primărie, şobolanii de prin subsoluri şi rechinii din preajmă. Trebuia să-i cunoască e un fel de-a spune, că-i ştia pe toţi. Îi ştia bine şi pe Simionescu, fostul primar, şi pe Bunea Stancu, fostul preşedinte CJ şi PSD, aflaţi la butoane atunci când s-a organizat licitaţia, caietul de sarcini fiind conceput în aşa fel încât firmele agreate de jupânii PSD să aibă musai loc la masă, lucru care avea să coste municipalitatea câteva milioane de euro, iar când zic “municipalitate”, zic, de fapt, “fraierii de brăileni”, adică tu şi cu mine, fiindcă din buzunarele noastre se plătesc toate astea. Acum, vezi Doamne!, firma Tancrad, da, aia favorizată de Stancu, Simi şi membrii PSD care votau în unanimitate toate fantasmagoriile baronului se judecă cu Primăria. Văleu! şi uite de-asta nu mai circulă tramvaiele nici acum. Iar toată lumea înghite mizeria asta. Păi, dacă “lucrarea” celor de la Tancrad nu poate fi dată în folosinţă până nu se încheie procesul, de ce mama naibii nu închideţi bulevardul cu totul, bre? Şi dacă Tancrad deschidea şantiere pe toate străzile oraşului închideaţi toate străzile fiindcă aveaţi procese cu ei?
Vă e frică să spuneţi de fapt că lucrarea e de mântuială şi că o să se surpe dracului cărarea, aşa că trageţi de timp ca să nu daţi banii înapoi, într-o complicitate evidentă cu cei cu care vă judecaţi. Un meci de ping-pong de miliarde.
Vreau să văd şi eu pe cineva că-şi asumă povestea asta. Vreau să văd vinovaţii în mizeria asta de poveste Dorobanţi din care aţi tras toţi ca hienele dintr-un stârv până n-a mai rămas nimic. Un proiect făcut cu picioarele, un caiet de sarcini făcut cu picioarele, o complicitate în stil mafiot la care au participat până şi portarii primăriei ai căror fii au ajuns acum secretari de stat.
Şi primarul tace. Nu cere nicio anchetă, nu e curios să vadă cum se întâmplă că în oraşul pe care îl păstoreşte nu circulă niciun tramvai pe liniile în care s-au băgat totuşi sume colosale. Asta în condiţiile în care, una dintre victime este tocmai Braicar, compania aflată în subordinea municipalităţii.
În fond, “resemnarea” asta în faţa banilor cheltuiţi pentru lucruri de mântuială a fost caracteristica principală a administraţiei Simionescu, iar primarul Dragomir a preluat-o odată cu funcţionarii din subordine, cu găurile din asfalt şi cu câinii de pe străzi şi tare îmi e că nu va scăpa de ea cum nu vom scăpa nici noi de câini şi de gropi. Îmi amintesc, de pildă, de miliardele care s-au tocat în urmă cu nişte ani pe cearşafurile cu care au fost înfăşurate câteva clădiri din Brăila. Cearşafuri pe care le-a luat primul vânt mai puternic. Bani aruncaţi! Bani cu care se putea face cu adevărat ceva pentru oraşul ăsta. Sau de renovarea teatrului, de cabinele actorilor care sunt în continuare un dezastru pentru că “nu au fost prinse în proiect” ori de vitraliile sparte de meşterii Manole care au trudit la acoperişul care se prăbuşea noaptea după ce era construit ziua şi pentru care a fost nevoie de o suplimentare din bugetul local fiindcă, evident, proiectul a fost prost făcut.
Obişnuim să ne uităm la marile războaie politice de la Bucureşti, să protestăm chiar, în barbă ori în stradă, sau, din contră, să-i înjurăm pe cei care protestează, însă uneori cred că e util să privim în jurul nostru. Aici, la Brăila, unde un primar care şi-a ales drept consilier un fost primar, desăvârşesc o administraţie care, în profunzime, dincolo de luminile albe de pe Călăraşi, ascunde un putregai urât mirositor. Dorobanţi este un caz de jaf din bani publici. Un caz care-mi doresc să fie analizat şi instrumentat cu profesionalism de nişte procurori pricepuţi.
