In "buna" traditie locala, nici in anul 2006 nu a existat cu adevarat o echipa a parlamentarilor de Braila, asa cum nu a existat nici in 2005. Din cei sapte deputati si senatori locali, s-au format "bisericute", pe caprarii politice, cu maximum de doi coechipieri. Una dintre aceste echipe a fost formata din senatorul PSD Aurel Simionescu si colegul sau de partid, deputatul Mihai Tudose. Cei doi recunosc ca, in rest, colaborarea cu ceilalati parlamentari de Braila s-a rezumat la simple discutii, pe o tema sau alta.
"Am avut o discutie cu domnul deputat PD Horia Vasioiu, cind a fost vorba despre Legea 333, cea privind paza comunala, pentru ca dumnealui este in comisia de aparare, cea care a facut raportul la lege. Am mai avut o incercare, pe o initiativa a PNL, pe care au semnat-o domnul senator Dan Sabau si domnul deputat Gabriel Sandu, legat de un amendament la Legea zonelor libere. Nu mai stiu acum in ce stadiu se afla acea initiativa. Deci, la modul practic, nu exista un grup al parlamentarilor de Braila, cel putin eu nu l-am simtit ca fiind un adevarat grup. La modul personal, am mai avut niste discutii, dar ca sa mergem cu totii de mina la Bucuresti, pentru un anumit proiect, nu s-a intimplat. Am convenit sa facem acest lucru, pe tema aeroportului de la Ianca, cu cazarmile care sa treaca in administrarea autoritatilor locale, cu spitalul regional, dar nu s-a intimplat acest lucru", ne-a declarat, ieri, Aurel Simionescu.
El considera ca s-ar fi putut rezolva niste lucruri pentru Braila, pe diverse domenii, daca s-ar fi lucrat in echipa, dar nu s-au putut aduna " coechipierii": "Am avut un culoar extrem de favorabil, mai ales in zona de sanatate, in care Dan Sabau era presedintele comisiei de sanatate, si Gabi Sandu avea o anumita pozitie in PNL, numai ca PNL-ul s-a spart si ei acum probabil nu mai sint framintati de problemele Brailei. Am fi putut obtine mult mai mult, si lucruri mult mai importante, daca intr-un fel oarecare, am fi fost de acord sa mergem la Bucuresti, la ministere, sau la Guvern, impreuna, si sa nu punem problema ca “lasa, mai bine nu, ca deranjam ministrii nostri, ca oricum ne-au spus sa nu mai facem interpelare”. Daca noi am fi mers patru parlamentari de mina, doi de la putere si doi din opozitie, si am fi spus acelesi lucru, cu bun simt, cu condescendenta, nu cu obraznicie, am fi putut obtine mult mai multe lucruri. Si din pacate, trebuie sa recunosc ca ai nostri colegi de la Galati se duc impreuna si-si rezolva impreuna tot felul de probleme si au facut treaba asta din 1996 incoace, de cind stiu eu"
"Noi nu adunam echipa cu arcanul"
In ceea ce-l priveste, si deputatul Mihai Tudose crede ca o mai buna coordonare a eforturilor parlamentarilor ar fi ajutat Braila sa prinda si sa pofite de niste ocazii. L-am intrebat de ce nici macar parlamentarii PSD de Braila nu reusesc sa se adune si sa formeze o echipa, deputatul Alin Teodorescu raminind pe dinafara: "Stiti cum e? Multa lume spune ca “Mai, dar nu m-ai chemat si pe mine?”, dar sint lucruri la care nu trebuie sa te cheme cineva. Eu nu sint adeptul tragerii de mina. Parlamentarii de Braila ar trebui sa stie care sint problemele, ce se intimpla aici, si sa incerce sa ajute. Macar din cititul presei, daca nu din alta parte, si tot ar trebui sa stie ce se intimpla in circumscriptia lor. Si aici apare o treaba pe care ori o simti si reactionez ca atare, incercind sa faci ceva, sa ajuti, ori n-o simti, si stai linistit. Cel putin in ceea ce ma priveste pe mine si pe domnul senator Simionescu, noi ne apucam sa ne convocam unul pe altul, sa facem sedinte, ca sa stabilim ce facem cu o chestie sau alta. E un lucru spontan, aflam ca undeva este o problema, dam telefoane, discutam cu unul si cu altul si incercam sa facem ceva. Noi nu adunam echipa cu arcanul".
Discutind despre parlamentari, Tudose a precizat ca s-a ajuns la momentul la care si aceasta ocupatie sa devina cu adevarat o meserie: "Incepe sa devina din ce in ce mai pregnant faptul ca parlamentarismul devine o profesie. Eu am colegi in Camera, dar este aceeasi situatie si la Senat, sint oameni care au doua-trei, patru mandate. Cum, necum, incepem sa ne miscam toti in acelasi acvariu. Eu, spre exemplu, am un sistem relational foarte bun cu cei aflati acum la guvernare, intrucit cu 80% dintre ei am fost coleg in Parlament in mandatul trecut. Ei acum sint ministri, dar patru ani am mincat cremvusti cu ei, la bufet. Sint aceeasi, ii suni, ai telefonul lor, ei au telefonul tau in memoria celularului si iti si raspund. E un lucru! Un lucru pe care nu-l poate face un tip care o ia acum de la capat, in primul sau mandat de parlamentar. Incepe sa se formeze o anumita casta, in care oamenii se cunosc si se ajuta unul pe celalalt".
"Am avut o discutie cu domnul deputat PD Horia Vasioiu, cind a fost vorba despre Legea 333, cea privind paza comunala, pentru ca dumnealui este in comisia de aparare, cea care a facut raportul la lege. Am mai avut o incercare, pe o initiativa a PNL, pe care au semnat-o domnul senator Dan Sabau si domnul deputat Gabriel Sandu, legat de un amendament la Legea zonelor libere. Nu mai stiu acum in ce stadiu se afla acea initiativa. Deci, la modul practic, nu exista un grup al parlamentarilor de Braila, cel putin eu nu l-am simtit ca fiind un adevarat grup. La modul personal, am mai avut niste discutii, dar ca sa mergem cu totii de mina la Bucuresti, pentru un anumit proiect, nu s-a intimplat. Am convenit sa facem acest lucru, pe tema aeroportului de la Ianca, cu cazarmile care sa treaca in administrarea autoritatilor locale, cu spitalul regional, dar nu s-a intimplat acest lucru", ne-a declarat, ieri, Aurel Simionescu.
El considera ca s-ar fi putut rezolva niste lucruri pentru Braila, pe diverse domenii, daca s-ar fi lucrat in echipa, dar nu s-au putut aduna " coechipierii": "Am avut un culoar extrem de favorabil, mai ales in zona de sanatate, in care Dan Sabau era presedintele comisiei de sanatate, si Gabi Sandu avea o anumita pozitie in PNL, numai ca PNL-ul s-a spart si ei acum probabil nu mai sint framintati de problemele Brailei. Am fi putut obtine mult mai mult, si lucruri mult mai importante, daca intr-un fel oarecare, am fi fost de acord sa mergem la Bucuresti, la ministere, sau la Guvern, impreuna, si sa nu punem problema ca “lasa, mai bine nu, ca deranjam ministrii nostri, ca oricum ne-au spus sa nu mai facem interpelare”. Daca noi am fi mers patru parlamentari de mina, doi de la putere si doi din opozitie, si am fi spus acelesi lucru, cu bun simt, cu condescendenta, nu cu obraznicie, am fi putut obtine mult mai multe lucruri. Si din pacate, trebuie sa recunosc ca ai nostri colegi de la Galati se duc impreuna si-si rezolva impreuna tot felul de probleme si au facut treaba asta din 1996 incoace, de cind stiu eu"
"Noi nu adunam echipa cu arcanul"
In ceea ce-l priveste, si deputatul Mihai Tudose crede ca o mai buna coordonare a eforturilor parlamentarilor ar fi ajutat Braila sa prinda si sa pofite de niste ocazii. L-am intrebat de ce nici macar parlamentarii PSD de Braila nu reusesc sa se adune si sa formeze o echipa, deputatul Alin Teodorescu raminind pe dinafara: "Stiti cum e? Multa lume spune ca “Mai, dar nu m-ai chemat si pe mine?”, dar sint lucruri la care nu trebuie sa te cheme cineva. Eu nu sint adeptul tragerii de mina. Parlamentarii de Braila ar trebui sa stie care sint problemele, ce se intimpla aici, si sa incerce sa ajute. Macar din cititul presei, daca nu din alta parte, si tot ar trebui sa stie ce se intimpla in circumscriptia lor. Si aici apare o treaba pe care ori o simti si reactionez ca atare, incercind sa faci ceva, sa ajuti, ori n-o simti, si stai linistit. Cel putin in ceea ce ma priveste pe mine si pe domnul senator Simionescu, noi ne apucam sa ne convocam unul pe altul, sa facem sedinte, ca sa stabilim ce facem cu o chestie sau alta. E un lucru spontan, aflam ca undeva este o problema, dam telefoane, discutam cu unul si cu altul si incercam sa facem ceva. Noi nu adunam echipa cu arcanul".
Discutind despre parlamentari, Tudose a precizat ca s-a ajuns la momentul la care si aceasta ocupatie sa devina cu adevarat o meserie: "Incepe sa devina din ce in ce mai pregnant faptul ca parlamentarismul devine o profesie. Eu am colegi in Camera, dar este aceeasi situatie si la Senat, sint oameni care au doua-trei, patru mandate. Cum, necum, incepem sa ne miscam toti in acelasi acvariu. Eu, spre exemplu, am un sistem relational foarte bun cu cei aflati acum la guvernare, intrucit cu 80% dintre ei am fost coleg in Parlament in mandatul trecut. Ei acum sint ministri, dar patru ani am mincat cremvusti cu ei, la bufet. Sint aceeasi, ii suni, ai telefonul lor, ei au telefonul tau in memoria celularului si iti si raspund. E un lucru! Un lucru pe care nu-l poate face un tip care o ia acum de la capat, in primul sau mandat de parlamentar. Incepe sa se formeze o anumita casta, in care oamenii se cunosc si se ajuta unul pe celalalt".
