Am urmărit cu atenţie şi anul acesta cum arată oraşul iluminat festiv, în aşteptarea lui Moş Crăciun. Mi-am facut timp să umblu pe înserat prin mai toate cartierele şi am constatat, cu oarecare surprindere, că administraţia locală, cel puţin în cazul de faţă, a renunţat definitiv la soluţia de faţadă „pe-afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”: aglomerezi toate ghirlandele şi figurinele doar pe arterele importante şi în centrul civic al oraşului, în timp ce la periferie zici că-i oraşul părăsit. Consider destul de echilibrată distribuirea şi aranjarea instalaţiilor luminoase prin oraş astfel încât brăilenii din cartierele periferice să nu se mai considere „cetăţeni de mâna a doua”, aşa cum se lamentau unii dintre ei anul trecut, ori acum doi ani, pe reţelele de socializare. Revenind la cum arată oraşul, se vede clar că este destul de greu să fie depăşită ştacheta de anul trecut când transformarea a fost una spectaculoasă, dar modul în care acum a fost gândită decorarea străzii Mihai Eminescu, de exemplu, parcă mai estompează din acest neajuns. Plus că la actualul târg de Crăciun atmosfera este una mai animată - sunt şi mai multe căsuţe din lemn - şi i-am auzit pe mulţi dintre meşterii populari ori comercianţii participanţi la eveniment spunând că vânzările le-au fost peste aşteptări, sau, oricum, net superioare faţă de anul trecut. Iar faza cu umbreluţele din leduri de pe fosta Republicii este de-a dreptul ingenioasă, ca o prelungire a temei din vara trecută când „corturile” rotunde şi multicolore atârnate pe întreaga lungine a străzii au făcut deliciul brăilenilor şi „au rupt în două” grupurile de Facebook dedicate oraşului nostru, fiind „inundate” de „like-uri” şi „share-uri”.
Ca o privire de ansamblu, pot spune că Brăila, cel puţin, e superbă seara, la lumina ghirlandelor multicolore. Nu ca Bucureştiul, Timişoara ori Clujul, ce-i drept, dar net peste nivelul Galaţiului ori a Focşaniului şi Buzăului, ca să aminteasc doar câteva dintre municipiile vecine. Poate o să spuneţi că ce folos aşa o „superbitate efemeră” când străzile din multe cartiere încă arată ca după bombardament, şi lista cu toate neajunsurile administraţiei locale poate continua. Aşa este, aveţi dreptate. Departe de mine gândul că spectaculosul din acest sezon de iarnă poate şterge problemele mai mici ori mai mari de care zilnic ne lovim în relaţia directă sau indirectă cu municipalitatea. Dar nici nu putem să ne prefacem că nu se vede efortul depus şi în acest an pentru decorarea de sărbătoare a oraşului în aşteptarea Crăciunului ori a Anului Nou. Poate o fi şi nostalgia apropiatelor Sărbători de iarnă, nu zic nu, dar parcă mi se încălzeşte un pic sufletul plimbându-mă pe străzile oraşului multicolor luminate, iar copilul din mine se poate bucura, cu naivitate, de „promisiunea” venirii Moşului.
