Brăila şi-a pus straiele de sărbătoare şi, sub lumina multicoloră a beculeţelor, pare ruptă dintr-un basm. Pare extrem de frumoasă. De fapt, Brăila chiar e frumoasă! Vă poate confirma asta orice străin de aceste meleaguri, care, chiar şi pentru câteva ceasuri, a încercat s-o cunoască. Şi voi ştiţi că e frumoasă, şi voi ştiţi că are un farmec aparte, unic, greu de găsit în orice alt oraş din ţară. Doar că, trăind în ea, cu ea, aţi ajuns să-i cunoaşteţi atât de bine ridurile, încât vă e aproape imposibil să mai priviţi şi dincolo de ele.
Dar haideţi, închideţi ochii! Închideţi ochii şi deschideţi uşa către cealaltă lume. O lume paralelă, în care politicienii sunt aleşi după fapte, nu după partide, în care patriotismul e un crez, nu un moft, în care inteligenţa, profesionalismul, corectitudinea, dreptatea, dăruirea sunt principalele trepte ale scării de valori. O lume complet paralelă, în care întotdeauna sunteţi obligaţi să alegeţi pe cel mai bun dintre cei buni, în care voi înşivă faceţi tot ce vă e cu putinţă să fiţi din ce în ce mai buni. Mai buni cetăţeni, mai civilizaţi, mai educaţi. Mai buni vecini, mai buni colegi, mai buni părinţi, mai buni bunici, mai buni copii. Mai buni medici, profesori, magistraţi, economişti, ingineri, funcţionari, poliţişti, constructori, navalişti, comercianţi, agricultori, croitori, şoferi. Mai buni salariaţi, mai buni patroni. Mai buni...
Ei bine, imaginaţi-vă că în această lume paralelă vă plimbaţi seara, prin Brăila. Mergeţi la pas, fără să fiţi nevoiţi să priviţi în jos, la bălţi, la gropi, la noroaie, fără să fie nevoie să ocoliţi tomberoanele, haldele de gunoi, haitele de câini, blocurile cu faţade degradate, covoarele de coji de seminţe şi ambalaje, maşinile ce ocupă aproape întreg trotuarul. Imaginaţi-vă că vă scăldaţi într-o baie de mulţime, fără grija poşetei ori buzunarelor, fără teama că aţi putea fi îmbrânciţi sau agasaţi, agresaţi fizic, vizual sau auditiv. Imaginaţi-vă că vă desfătaţi ochii prin târgul de Crăciun fără frustrarea că nu veţi putea cumpăra mai nimic sau că vă plimbaţi pe Călăraşi bucurându-vă deplin de feeria de lumini, de imaginea de poveste, de magia sărbătorilor, fără critici, fără gânduri răutăcioase. Doar vă plimbaţi la pas, fără griji, fără temeri, fără frământări! Nu-i aşa că e magnifică Brăila din această lume paralelă?!
Dar, de fapt, ce ne desparte de ea? Ce e atât de iraţional, ireal în visul acesta? Nimic! Nici măcar un cuvânt, căci aceasta ar trebui să fie Brăila normală. Ce ne desparte ea? Atât de puţin şi totuşi atât de mult. Puţin, pentru că toate acestea s-ar putea rezolva incredibil de repede, mult, pentru că în loc să ne concentrăm pe lucrurile cu adevărat importante, ne pierdem şi ne consumăm inutil energia şi resursele în lupte aberante cu statul paralel, cu forţele oculte, cu nişte vrăjmaşi imaginari, creaţi şi întreţinuţi special pentru a ne abate atenţia de la realitate. Iar realitatea este una singură: între Brăila normală şi Brăila paralelă, între România normală şi România paralelă nu stau decât câţiva corupţi, care ţin cu dinţii de propria avere, libertate, funcţie. Distrug ţara şi transformă normalitatea într-un ideal de neatins doar pentru a-şi scăpa pielea. Dar nu ei sunt adevăraţi vinovaţi. Adevăraţii vinovaţi sunt, de fapt, cei care închid ochii la nemerniciile lor. Adică inclusiv eu şi tu. Şi până nu o să-nţelegem asta, Brăila normală, România normală nu vor fi decât un vis.
Da! Brăila e frumoasă, România e frumoasă. Doar că, prin tăcerea noastră, şi eu, şi tu le sluţim!
