"Cea mai bună rezolvare ar fi ca unul dintre voi să moară", aceasta a fost replica şocantă a executorului trimis de "Volksbank" Brăila să-i dea afară pe doi brăileni, soţ şi soţie, plus doi copii minori, din casa pe care o puseseră gaj la bancă, depăşiţi de ratele de rambursare la un credit în franci elveţieni, contractat în 2008. N-au murit, însă unul dintre soţi a trecut razant pe lângă asta, fiind diagnosticat cu o formă de cancer, la puţină vreme după ce reprezentantul "Volksbank" le dăduse "staful salvator" de mai devreme. Vestea proastă este că oamenii au pierdut, într-un final, casa pe care singuri şi-au construit-o, chiar dacă o instanţă a constatat că în contractul de credit exista o clauză abuzivă, celebrul "comision de risc". Acum, întreaga familie stă cu chirie într-un apartament cu 2 camere, dar e mai hotărâtă ca niciodată să câştige războiul cu banca, chiar dacă până acum a pierdut o bătălie. Aceasta este povestea cutremurătoare de viaţă a unei familii de brăileni, care au crezut că l-au apucat pe Dumnezeu de picior când au obţinut un credit în franci elveţieni în valoare de 130.000 CHF, de la "Volksbank".
Povestea incredibilă a familiei Stroeşteanu începe în 2008, când s-a hotărât să contracteze un credit în "moneda minune" - francul elveţian, intens promovată la vremea respectivă de către bănci, ca fiind valuta cea mai stabilă din piaţă. "Aveam la vremea respectivă servicii frumoase, atât eu, cât şi soţia, însă aveam şi două credite de nevoi personale pe care ni s-a propus de către bancă, adică "Volksbank", să le refinanţăm într-unul singur, astfel încât să ne mai rămână şi bani pentru a putea termina proiectul pe care îl începusem: casa noastră. Am semnat cu "Volksbank" un contract de împrumut pentru 130.000 CHF, pe o perioadă de 300 de luni, adică 25 de ani, iar pentru asta am gajat cu casa în care locuiam, un imobil în cartierul Radu Negru, în apropierea Spitalului Judeţean de Urgenţă. A venit criza globală, iar firma la care lucram a intrat în insolvenţă, eu am fost trimis în şomaj, iar soţiei i-a fost diminuat salariul cu 25%, fiind angajată în sistemul de stat. Dacă la început plăteam o rată lunară de 1.600 - 1.700 lei, după aprecierea francului elveţian trebuia să plătim undeva la 3.900 chiar 4.000 lei lunar, lucru imposibil pentru noi. Aşa că în 2010 am mers la bancă să vedem ce este de făcut şi am obţinut încheierea unui act adiţional prin care, pe o perioadă de 18 luni, nu mai plăteam decât dobânda, amânând astfel pe perioada de graţie plata creditului. Practic, din 2008 până în 2012 noi am fost la zi cu plăţile. Am cerut de fiecare dată să negociem acel comision de risc care însemna cam un sfert din rata lunară. Nu am avut pretenţia să-l elimine, ci doar să mai taie din el, însă mi s-a spus răspicat de fiecare dată că nu se poate aşa ceva. În final, Tribunalul a declarat ca fiind clauză abuzivă acea prevedere din contractul de împrumut privind comisionul de risc", povesteşte vădit revoltat de întreaga păţanie Laurenţiu Stroeşteanu.
Din păcate, familia nu a reuşit să suporte plăţile lunare aşa că, în toamna lui 2012, banca a declarat scadenţa anticipată a creditului şi a declanşat procedura executării silite. "Ne-am trezit cu un executor bancar în casă. Ne-a şocat atitudinea lui ostilă, dar, mai ales, ne-a rămas în minte ce ne-a spus atunci, cel mai probabil, într-un moment de sinceritate: cea mai bună rezolvare ar fi ca unul dintre voi să moară! Care era explicaţia, ne-am întrebat: poliţa de asigurare de viaţă acoperea jumătate din credit şi astfel soţul supravieţuitor nu mai avea de plătit decât cealaltă jumătate. Ulterior declanşării executării silite, pe fondul stresului am avut probleme grave de sănătate, culminând cu un diagnostic crunt: dezvoltasem o formă de cancer. Aşa că, în paralel cu presiunile băncii, a trebuit să fac şi tratament medical", îşi aminteşte Stroeşteanu.
Comisionul de risc - clauză abuzivă
În mod surprinzător, banca a decis în 2013, în cadrul procedurii de executare silită, să achiziţioneze imobilul în contul creanţei, contra sumei de circa 159.000 lei. Asta, după ce în 2011 evaluatorii aceleiaşi bănci stabiliseră valoarea imobilului undeva la circa 400.000 lei. "O fi fost criză, însă preţurile nu au căzut chiar atât de mult în doar un an de la evaluare, pentru că în 2011 valoarea dată de evaluatorii băncii era de 400.000 lei, iar un an mai târziu scăzuse undeva la 160.000 - 170.000 lei. Acum, dacă mergeţi în zonă, veţi vedea că numai locul de casă se vinde cu peste 150.000 lei, fără să mai discutăm de construcţiile aflate pe acesta", a comentat Stroeşteanu. Un alt aspect interesant de subliniat este acela că, deşi banca a cumpărat casa soţilor Stroeşteanu în 2013, s-a hotărât rapid să o vândă abia în iunie 2014, contra sumei de 38.000 euro, astfel încât brăilenii au fost evacuaţi în luna august acelaşi an. Întâmplător sau nu, vânzarea s-a făcut la o diferenţă de câteva luni după ce Tribunalul Brăila a decis prin sentinţă definitivă şi irevocabilă că în contractul soţilor Stroeşteanu comisionul de risc era o clauză abuzivă. "Respinge recursul formulat de recurenta-intimată Societatea Comercială Volksbank SA Bucureşti (...) în contradictoriu cu intimaţii-contestatori Stroeşteanu Nicoleta şi Stroeşteanu Laurenţiu (...) având ca obiect contestaţie la executare. Admite recursul formulat de recurenţii contestatori (...) în contradictoriu cu intimata Societatea Comercială Volksbank România SA Bucureşti (...) împotriva sentinţei civile nr. 4301/2013 din data de 31 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. 14519/196/2012, având ca obiect contestaţie la executare. Modifică în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, constată ca fiind abuzive clauzele menţionate la art. 5 lit. a din Condiţiile Speciale şi art. 3.5 din Condiţiile Generale. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate. Irevocabilă", se arată în decizia Tribunalului Brăila, datată februarie 2014.
Judecătoria Brăila: Creanţa nu era certă
Probleme au fost şi cu sumele pretinse celor doi soţi de către bancă, în contul creditului contractat în 2008. De exemplu, la momentul declanşării executării silite, aşadar în 2012, după 4 ani în care oamenii plătiseră la zi creditul, în somaţie se discuta despre suma de 136.372,98 CHF, adică mai mult decât suma contractată iniţial - 130.000 CHF! Un expert contabil în cadrul procedurii de contestare la executare şi suspendare a executării a stabilit că, de fapt, soldul creditului declarat scadent anticipat de către bancă era de 125.225,81 CHF şi nu 136.372 CHF cât ceruse iniţial, în contextul în care împrumutaţii plătiseră, totuşi, în cei 4 ani suma de aproape 4.800 CHF. Rămânea în discuţie suma de circa 11.147 CHF (adică diferenţa între pretenţiile băncii şi suma stabilită de expertiza contabilă) pentru care instanţa a reţinut şi decis în consecinţă că nu este o datorie certă: "Având în vedere că diferenţa de 11.147,17 CHF nu a fost explicată şi nici justificată de vreun fel de către intimată (SC "Volksbank" SA Bucureşti - n.r.) şi faţă de dispoziţiile art. 379 al. 1 cpc (cod de procedura civilă - n.r.) conform căruia nicio urmărire asupra bunurilor nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, instanţa apreciază că executarea silită pentru această sumă de bani este nelegală astfel încât se impune anularea actelor de executare silită sub acest aspect", după cum se precizează în decizia motivată a Judecătoriei Brăila, datată mai 2013. Soţii Stroeşteanu au pierdut în instanţă lupta privind capătul de cerere constând în suspendarea executării silite întrucât nu au avut bani să depună cauţiunea cerută de procedura juridică. Laurenţiu Stroeşteanu deja începuse lupta cu boala, iar puţinii bani disponibili au fost canalizaţi în această direcţie.
"Viaţa trebuie trăită în continuare!"
Loviturile primite de familia greu încercată nu se opresc aici: deşi "Volksbank" a răscumpărat cu 159.000 lei imobilul în contul creditului restant, într-un final, atunci când a cesionat creanţa soţilor Stroeşteanu către o firmă specializată în recuperări, suma comunicată acesteia a fost de 108.000 CHF. "Practic, din asta înţeleg că banca nu a scăzut din creditul restant contravaloarea imobilului nostru. Iar firma de recuperări a început imediat cu presiuni, telefoane, popriri pe salarii. În final, în urma negocierii directe, am încheiat socotelile cu ei şi s-a închis executarea, evident la o sumă mult mai mică decât cei 108.000 CHF cesionaţi de către bancă", a spus Stroeşteanu.
Cum vede lucrurile acum prin prisma a toate câte a suferit împreună cu familia?
"Războiul cu banca nu s-a încheiat aici. Avem o decizie a instanţei cu privire la clauze abuzive din contractul nostru de credit şi vom face totul să obţinem tot ce ni se cuvine pe fondul acestei hotărâri. (...) Acum sunt pensionat pe caz de boală, având dreptul să muncesc o jumătate de normă. Mi-am găsit un serviciu, unde lucrez 4 ore, însă veniturile sunt mici. Avem şi 2 copii pe care trebuie să-i sprijinim şi să-i creştem. Stăm toţi în chirie într-un apartament cu două camere. Viaţa trebuie trăită în continuare!"
Executarea silită a soţilor Stroeşteanu a fost un abuz
Avocaţii care reprezintă în instanţă interesele familiei Stroeşteanu, Societatea Civilă Profesională de Avocaţi "Covaci şi Asociaţii" discută în termeni clari despre un abuz din partea băncii în relaţia cu clienţii lor. "Considerăm că în cauză suntem în prezenţa unui abuz de putere din partea unităţii bancare, care a înţeles să execute silit imobilul proprietatea familiei Stroieşteanu, deşi Judecătoria Brăila pronunţase o hotărâre favorabilă acestora şi se recunoscuse astfel nelegalitatea actelor de executare silită. Banca, aflându-se într-o poziţie de superioritate în raport cu împrumutaţii, a înţeles să aplice cea mai gravă sancţiune, respectiv declararea scadenţei anticipate a creditului deşi, la acel moment, împrumutaţii nu datorau nicio sumă de bani, acestora fiindu-le perceput în mod nejustificat comisionul de risc redenumit administrare, aspecte reţinute şi de către instanţa de judecată", ne-a declarat av. Oana Radu, din partea SCPA "Covaci şi Asociaţii". Ea a explicat că în executarea silită abuzivă a locuinţei familiei Stroieşteanu există o culpă clară a băncii, mai ales că sunt o serie de precedente în care, prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, se constatase caracterul abuziv al comisionului de risc, redenumit administrare, şi se dispusese restituirea sumelor şi eliminarea acestuia. De exemplu, doar instanţele brăilene au soluţionat irevocabil aproximativ 100 de cereri privind caracterul abuziv al comisionului. "Mai mult, trebuie avut în vedere că dificultăţile apărute în rambursarea creditului se datorează valorii ratei care include, într-un procent însemnat, comisionul de risc redenumit administrare (...). Cu toate acestea, banca, în culpă fiind, a înţeles să execute silit clienţii chiar şi pe cei cu care se află în litigiu şi în faţa cărora pierduse. S-a susţinut în nenumărate rânduri de către bancă faptul că acest comision de risc, redenumit administrare, ar fi echivalentul unei poliţe de asigurare în situaţia în care împrumutatul se află în imposibilitate de a-şi achita ratele lunare. În ciuda acestor susţineri, clientii nu au beneficiat de această asigurare, fiindu-le calculate debite restante la valoarea rămasă neachitată", a mai spus sursa citată, subliniind că familia Stroieşteanu va continua lupta în încercarea de a repara prejudiciile aduse prin executări nelegale, precum şi de a recupera sumele încasate nelegal, mai ales că există în acest sens o senţintă irevocabilă.
