Românii au o apetenţă morbidă pentru moarte. Altfel nu-mi explic de ce doar când cineva moare, dintr-odată i se văd meritele, calităţile, dintr-odată trecerea aceluia la cele veşnice lasă un gol imens în sufletele celor rămaşi în urmă...Este o lecţie care se repetă la nesfârşit şi din care, parcă suntem blestemaţi, să nu învăţăm nimic. Nu învăţăm să ne apreciem adevăratele valori cât sunt alături de noi, nu învăţăm nici să sancţionăm drastic ipocrizia celor care, cu un cinism înfiorător, “plâng” la catafalcul celui decedat, după ce cât a fost în viaţă l-au hulit, l-au stigmatizat, l-au “răstignit” public. Mai întâi a fost Corneliu Coposu. Doamne, ce vorbe urâte, câte jigniri, câte nedreptăţi a fost silit Seniorul, cum i se spune în semn de mare respect, să îndure DUPĂ căderea comunismului. Dar la funeraliile lui a fost puhoi de lume, iar acum numele lui Corneliu Coposu este rostit cu atâta pioşenie încât stai şi te-ntrebi: ce a generat această răsturnare de atitudine? A murit, asta-i explicaţia rece şi totodată scabroasă. Istoria se repetă: Maiestatea Sa Regele Mihai I a trecut în veşnicie. A avut o viaţă plină de încercări, dar în niciun moment nu şi-a abandonat credinţa, dragostea de ţară şi povara cu care s-a născut, aceea de a fi monarhul României. Iar Regele Mihai nu s-a lăfăit. A prins vremuri aprige şi în fruntea ţării, şi în exil, şi după căderea comunismului. Zilele acestea, ore în şir s-a vorbit despre cum a trăit Regele Mihai, despre cum a supravieţuit în exil, despre ce-a făcut pentru ţară, despre bunătatea sa, despre blândeţea sa…Abia acum, după ce-a murit, toată lumea îi ridică osanale, îl plânge…Prea târziu! Mult prea târziu! Mă întreb, dacă s-ar fi organizat un referendum astfel încât poporul să decidă cu privire la instaurarea monarhiei constituţionale, cum ar fi votat majoritatea, dacă ar fi avut cunoştinţă de toate aceste informaţii care au invadat televiziunile după ce Regele a murit? N-avem de unde şti! Grav este că nici măcar nu ni s-a oferit şansa să decidem ca popor pe ce drum vrem să mergem. Au decis alţii pentru noi, aceiaşi care vor să ne-mpingă din nou în braţele ruşilor. Aceiaşi care i-au făcut atâta rău Regelui Mihai, iar acum, când e mort, organizează mitinguri pentru el. Câtă ipocrizie! “Am luat ţara cu împrumut de la copiii noştri”, a spus Maiestatea Sa în 2011, în plenul Parlamentului, după 11 ani de la căderea comunismului.
Regele s-a dus în Împărăţia Lui Dumnezeu. Dar noi, cei rămaşi, cum răspundem la întrebarea: Ce ţară le dăm înapoi copiilor noştri?
